Acatistul Sfantului Andrei Andrei - Sfant Apostol !

Acatistul Sfantului Andrei
Asculta mai multe audio Diverse »



Tropar Sf Ap. Andrei
Asculta mai multe audio Muzica »

(30 noiembrie)


Dupa obisnuitul inceput se zic

Condacele si Icoasele

Condacul 1:

Pe ucenicul cel intai chemat si urmatorul Patimilor lui Hristos, pe Andrei apostolul, fratele lui Petru, sa-l laudam credinciosii, ca pa cel ce pe pagani din inselaciune i-a intors la botez. Pentru aceasta ii cantam: Bucura-te, Sfinte Andrei, apostole!

Icosul 1:

Sufletul meu cel tulburat de ganduri si de cuvinte rele, curateste-l cu dumnezeiescul tau dar, care s-a salasluit intru tine, propovaduitorul lui Hristos Andrei, ca, fiind curat, sa izvorasca cantare vrednica asa:

Bucura-te, cel ce din pescar ai devenit apostol;
Bucura-te, ca mai intai ai avut pe Sfantul Ioan Botezatorul ca dascal;
Bucura-te, ca din ceata ucenicilor tu de Mantuitorul mai intai ai fost chemat la darul apostolesc;
Bucura-te, ca te-ai facut cu multa credinta ucenic al lui Hristos;
Bucura-te, ca si pe fratele tau Petru l-ai adus la Hristos;
Bucura-te, ca impreuna cu toti apostolii ai urmat Domnului;
Bucura-te, ca esti dintre cei dintai apostoli ai lui Hristos;
Bucura-te, ca ai pastrat dragoste incuviintata catre Domnul;
Bucura-te, ca pentru dragostea Lui, prin multe tari L-ai propovaduit Dumnezeu datator de viata;
Bucura-te, ca propovaduind la pagani credinta cea in Iisus Hristos, multe scarbe ai rabdat;
Bucura-te, ca ai fost batut cu lemne si cu pietre;
Bucura-te, ca salbaticii aceia te muscau si cu dintii;
Bucura-te, Sfinte Andrei, apostole!

Condacul al 2-lea:

Cu cuvantul Evangheliei, Andrei prealaudate, din adancul inselaciunii ai vanat popoarele precum te-ai fagaduit Domnului Iisus Hristos, Cel ce te-a invatat a vana pe oameni la credinta Lui. Pentru aceasta cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Cel ce esti cetatean de taina, insusi vazatorule, si ritor al cunostintei lui Hristos cel de negrait, care ai luat de sus Duhul cel Sfant, graiesti in limbi si imparti darurile. Pentru aceasta laudam darul luat si tie-ti cantam acestea:

Bucura-te, primitorule al Duhului Sfant in limbi de foc;
Bucura-te, ca prin multe tari ai mers din loc in loc;
Bucura-te, ca fiind sfasiat de pagani, Domnul Iisus te-a facut sanatos;
Bucura-te, ca pe multi dintre cei mai buni crestini i-ai hirotonit episcopi si preoti;
Bucura-te, ca prin orase si sate umbland si propovaduind, pe multi i-ai facut crestini;
Bucura-te, ca dupa multi ani de propovaduire, la sfarsit ai ajuns la mucenicie;
Bucura-te, ca paganii necredinciosi chinuindu-te pe cruce te-au pironit cu capul in jos;
Bucura-te, ca dumnezeiescul tau suflet la cer s-a dus;
Bucura-te, ca Domnul Hristos a pus scumpa cununa pe capul tau;
Bucura-te, ca toate cetele ceresti pentru incununare cantari preafrumoase au cantat;
Bucura-te, ca ingerii si sfintii cu bucurie in palatul tau osebit te-au asezat;
Bucura-te, al Preasfintei Treimi smerit inchinator;
Bucura-te, Sfinte Andrei, apostole!

Condacul al 3-lea:

Alergat-ai cu sete la chemarea Mantuitorului, Apostole Andrei, si de bunavoie te-ai dat spre ascultarea invataturii Lui, ca un cerb la izvoarele apelor si tuturor le-ai propovaduit pe Dumnezeu adevarat; pentru aceasta cantam: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Margaritarul cel de mult pret, cel ascuns in taina inimii tale, in lume l-ai pus inainte, Apostole Andrei; pe acela cu credinta paganii primindu-l, comoara l-au facut. Pentru aceasta aducem tie acestea:

Bucura-te, al Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu laudator;
Bucura-te, cel impreuna cu ingerii si cu toti sfintii cantator;
Bucura-te, al nostru pazitor;
Bucura-te, al nostru mijlocitor inaintea preacinstitei Maicii lui Dumnezeu;
Bucura-te, al nostru rugator catre Domnul Dumnezeu;
Bucura-te, al tainelor lui Hristos slujitor;
Bucura-te, temelia prea intemeiata a marturisirii lui Hristos;
Bucura-te, ca tu ai propovaduit credinta cea data de Domnul Iisus Hristos;
Bucura-te, luminatorul cerestii cunostinte;
Bucura-te, invatatorul dreptei credinte;
Bucura-te, prin care Domnul Hristos Se salasluieste;
Bucura-te, prin care satana se nimiceste;
Bucura-te, Sfinte Andrei, apostole!

Condacul al 4-lea:

Ca o vestire Evanghelia in maini luand, mult-laudate Andrei, tot pamantul ai imbogatit de dumnezeiasca propovaduire. Pentru aceasta cinstim pomenirea ta, impreuna cu chinurile tale, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Capistele prefacandu-le in biserici lui Dumnezeu, preacinstite Apostole Andrei, ai sfintit in ele pe fiii botezului pe care darul i-a innoit prin apa si prin Duh. Pentru aceasta cantam tie laudele acestea:

Bucura-te, al cantarilor ingeresti ascultator;
Bucura-te, ca ai rastignit cele lumesti si intru tine vietuieste Iisus Hristos;
Bucura-te, prin care intunericul s-a risipit;
Bucura-te, prin care lumea s-a luminat;
Bucura-te, indunmezeitule cu Dumnezeu unitule;
Bucura-te, cerule mai inalt decat cerul;
Bucura-te, ca te-ai aratat partas al firii dumnezeiesti;
Bucura-te, ca pe fiii oamenilor i-ai adus lui Dumnezeu;
Bucura-te, al bisericii de trebuinta folositor;
Bucura-te, Sfinte Andrei, apostole!

Condacul al 5-lea:

Cunoscut-ai asezamintele firii, marite Andrei, vrednicule de minune, si partas pe fratele tau Petru l-ai primit graind: aflat-am pe Cel dorit! si i-ai aratat cunostinta Duhului. Pentru aceasta cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Cu mreaja cuvantului, dintru adancul inselaciunii, ai vanat pesti cuvantatori, fericite Apostol Andrei, si la masa lui Hristos, mancare curata i-ai adus luminati; pentru aceasta iti cantam:

Bucura-te, Andrei, indulcire a mintilor;
Bucura-te, dumnezeiasca desfatare a oamenilor;
Bucura-te, prin care credinta s-a latit;
Bucura-te, prin care ratacirea s-a zadarnicit;
Bucura-te, ca pentru Hristos pe toate cele lumesti gunoaie le-ai socotit;
Bucura-te, ca tuturor toate te-ai facut, ca pe multi sa-i mantuiesti;
Bucura-te, al intelepciunii lui Dumnezeu vas mult-incapator;
Bucura-te, al lui Hristos dulce cugetator;
Bucura-te, pentru cei orbi dumnezeiasca alifie;
Bucura-te, pentru cei bolnavi minunata doctorie;
Bucura-te, adancimea cuvintelor celor insuflate de Dumnezeu;
Bucura-te, noianul intelegerilor celor intelepte de Dumnezeu;
Bucura-te, Sfinte Andrei, apostole!

Condacul al 6-lea:

Dumnezeiasca punte, Atotfacatorul si de lumina stralucitorul Duh, intru tine, marite apostole Andrei, salasluindu-se cu dumnezeiasca cuviinta in chipul limbii de foc, te-a aratat propovaduitor al celor de negrait. Pentru aceasta cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Lepadand mrejele cele pescaresti si luand crucea, ai urmat lui Hristos, Celui ce te-a chemat, si mreaja Duhului aruncand, in loc de peste, pe oameni ai vanat. Slava Duhului ce ti s-a dat tie! Pentru aceasta aducem laudele acestea:

Bucura-te, al dumnezeiestii intrupari inalt talcuitor;
Bucura-te, carte de Dumnezeu inchipuita, foarte folositoare mintii;
Bucura-te, comoara dumnezeiasca a cerestilor comori;
Bucura-te, cel ce esti invatatura de trebuinta celor invatatori;
Bucura-te, cel ce la impartirea muncii de propovaduitori ai ales neamurile;
Bucura-te, ca intre cei neputinciosi, minuni alese ai facut;
Bucura-te, al umbrei legii surpator;
Bucura-te, al adevarului stalp intaritor;
Bucura-te, cel ce in cuvinte preaintelepte te-ai imbogatit;
Bucura-te, cel ce pe credinciosi cu rabdare i-ai mantuit;
Bucura-te, casa preacinstita a Sfintei Treimi;
Bucura-te, Biserica a fiilor duhovnicesti;
Bucura-te, Sfinte Andrei, apostole!

Condacul al 7-lea:

Dobandit-ai pe Cel pe care L-ai dorit, fericite apostole Andrei. Iar acum in locasurile cele nestricacioase cu Dansul locuind, seceri snopii ostenelilor tale dupa vrednicie; pentru aceasta cu cantari slavim pe Dumnezeu, zicand: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Iubit-ai pe Stapanul si dupa Dansul ai mers pe urmele Lui, in viata bine povatuit si patimilor Lui fara inselaciune, preacinstite Andrei, pana la moarte urmand; pentru aceasta iti cantam acestea:

Bucura-te, al necuvantarii de Dumnezeu neapropiata inaltime;
Bucura-te, iconomia lui Dumnezeu necunoscuta in adancime;
Bucura-te, a Mangaietorului gura cinstita;
Bucura-te, gura de foc ingradita;
Bucura-te, doborarea intelepciunii celor intelepti;
Bucura-te, lepadarea priceperii celor priceputi;
Bucura-te, imparatia cerurilor cea de veselie primitorului;
Bucura-te, al tainelor lui Hristos vestitorule;
Bucura-te, privighetoarea cerului cea dulce graitoare;
Bucura-te, limba de foc suflatoare care graiesti cele dumnezeiesti;
Bucura-te, indulcire a urechilor noastre;
Bucura-te, cel prin care Hristos mantuieste sufletele noastre;
Bucura-te, Sfinte Andrei, apostole!

Condacul 8-lea:

Cu darul cel dat tie de la Dumnezeu, intru-tot-laudate Andrei, duhurile demonice cu cuvantul se izgonesc, bolile fug, multimea patimilor sufletesti se indeparteaza de la cei bolnavi; pentru aceasta cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cel ce din Betsaida ai iesit, pe noi ne chemi a pranzi praznuirea ta, punandu-ne-o noua inainte astazi; cu vitejiile luptelor tale si cu sarea lui Hristos mintea noastra sarind-o, mancarurile tale dulci s-au facut noua, adica: invataturile de sfaturi ceresti; pentru aceasta cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, lumina celor intunecati cu paganatatea;
Bucura-te, calea cea adevarata a celor rataciti;
Bucura-te, al luminilor lui Hristos vazator si propovaduitor;
Bucura-te, al patimilor lui Hristos preaales marturisitor;
Bucura-te, al minunilor Domnului bun lucrator;
Bucura-te, iconomia frumusetii celei intai inchipuite;
Bucura-te, stapanirea dogmelor lui Dumnezeu;
Bucura-te, al luminii celei gandite luminoasa descoperire;
Bucura-te, dreapta aratare a chinurilor ce asteapta pe cei pacatosi;
Bucura-te, gura care vestesti pe Hristos Dumnezeu;
Bucura-te, privitorule al privelistilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce auzi cele de oameni neauzite;
Bucura-te, Sfinte Andrei, apostole!

Condacul al 9-lea:

Poruncindu-ti-se a te sui la muntele Sionului cel intelegator, Apostole Andrei, si paharul mantuirii luand, bucurandu-te l-ai baut, trecand prin moarte la viata cea dumnezeiasca, unde este Hristos Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Focul Preasfantului Duh ce s-a coborat de sus peste tine, intru-tot-laudate Apostole Andrei al lui Hristos, ti-a poruncit tie cu limba noua, cu care niciodata nu ai grait, sa vestesti pana la marginile lumii maririle Lui. Pentru aceasta aducem tie laudele acestea:

Bucura-te, ca tu ai binevestit patimile si invierea lui Hristos;
Bucura-te, ca tu singur lamuresti pogorarea in iad a dracilor;
Bucura-te, cel ce esti plin de roadele Preasfantului Duh;
Bucura-te, de Darurile Lui indestulatorule;
Bucura-te, prin care Sfanta Treime s-a propovaduit;
Bucura-te, prin care Unimea Treimii s-a slavit;
Bucura-te, sanatate preaminunata impartita credinciosilor;
Bucura-te, cel ce esti rana de mult plans demonilor;
Bucura-te, lumina mai stralucitoare decat soarele;
Bucura-te, povatuitorul si lumina orbilor;
Bucura-te, de lumina al tuturor facator;
Bucura-te, al vrajmasilor puternic biruitor;
Bucura-te, Sfinte Andrei, apostole!

Condacul al 10-lea:

Cine te-a invatat a grai asa, Sfinte Apostole Andrei? Cine ti-a luminat mintea ta ca sa vezi limpede raza slavei celei neapropiate, care a stralucit lumina Adevarului in inimile noastre, fara numai Iisus Hristos Dumnezeu? Pentru aceasta cantam Lui: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Se spaimanteaza tot cugetul de propovaduirea ta, pe care ai trambitat-o in tot pamantul, tainuitorule al lui Hristos si vazatorule al celor de sus, cel ce esti cinstit de Domnul intre cei doisprezece apostoli; pentru aceasta cantam tie:

Bucura-te, rugatorule pentru noi catre Domnul;
Bucura-te, ca prin sfintele tale rugaciuni Domnul ne trimite milele Sale bogate;
Bucura-te, ca prin ajutorul tau, tiranul satana se izgoneste de la noi;
Bucura-te, ca gandurile si bolile cele rele le indepartezi de la noi;
Bucura-te, margaritarul cel luminos al lui Hristos;
Bucura-te, mangaierea sufleteasca a pamantenilor celor necajiti;
Bucura-te, sanatatea trupeasca a oamenilor imbolnaviti;
Bucura-te, carmaci preaminunat al celor ce inoata pe ape;
Bucura-te, impreuna-calator cu cei ce calatoresc pe uscat;
Bucura-te, ajutorul celor ce te cheama cand zboara in aer;
Bucura-te, hranitorul nostru al celor flamanzi de fapte bune;
Bucura-te, cel ce ajuti rugaciunilor noastre spre mantuire;
Bucura-te, Sfinte Andrei, apostole!

Condacul al 11-lea:

Cu suflarea cea de sus a Duhului, Dumnezeu mai inainte aprinzandu-te cu ravna de credinta, ritor de Dumnezeu graitor te-a aratat pe tine, marite apostole Andrei, cel ce canti Mantuitorului tau: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Cel de lumina purtator si de veselie facator, fericite Andrei apostole al lui Hristos, dumnezeiasca pomenirea ta raza de tamaduire straluceste noua celor ce cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, stea mai luminoasa decat soarele;
Bucura-te, sfesnic care stralucesti cu raza de aur;
Bucura-te, datator de daruri al crestinilor dreptcredinciosi;
Bucura-te, al calugarilor celor mahniti ajutator in necazuri;
Bucura-te, cel ce esti izgonitor infricosator al demonilor;
Bucura-te, frumusetea cea prealuminata a Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, camara preacinstita cu bun miros a lui Hristos;
Bucura-te, podoaba cea preacinstita a apostolilor;
Bucura-te, luminatorul cel preamarit al mucenicilor;
Bucura-te, veselia cea de bucurie facatoare a cuviosilor;
Bucura-te, lauda cea fericita a tuturor sfintilor;
Bucura-te, rugatorule, mijlocitorule si folositorule al tuturor ortodocsilor;
Bucura-te, Sfinte Andrei, apostole!

Condacul al 12-lea:

Ca un ucenic preaales al Celui ce s-a pironit de buna voie pe Cruce, Stapanului tau pana la moarte urmand, te-ai suit bucurandu-te la inaltimea crucii, mergere facandu-ti la ceruri, de trei ori fericite apostole Andrei. Pentru aceasta cantam cantarea cea ingereasca lui Dumnezeu, zicand: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Multumim tie, marite apostole Andrei, noi neamurile cele de tine luminate si de pe pamant la ceruri de tine ridicate, ca de la slujirea vrajmasului departandu-ne, ne-am facut impreuna-locuitori cu sfintii ingeri si partasi ai slavei Domnului. Pentru aceasta aducem tie dupa vrednicie acestea:

Bucura-te, apostole Andrei, nume preascump si dulce noua dreptcredinciosilor;
Bucura-te, izgonitorul tuturor eresurilor;
Bucura-te, pazitorule cu dinadinsul al fecioriei;
Bucura-te, floarea cea preafrumoasa si bine mirositoare a raiului:
Bucura-te, ca rugaciunile tale sunt ca o scara, care ne urca pe noi la ceruri;
Bucura-te, arma cea nebiruita a binecredinciosului popor;
Bucura-te, cel ce biruiesti in zile de razboi tabara potrivnicilor;
Bucura-te, cel ce ne dai noua ploi potrivite;
Bucura-te, cel ce ne izbavesti pe noi din tot felul de nevoi;
Bucura-te, cel ce aperi sfant locasul acesta de aprinderea focului;
Bucura-te, cel ce ne izbavesti pe noi de viclesugul vrajmasului;
Bucura-te, cel ce la sfarsitul vietii noastre ne ajuti ca prin pocainta sa ne mantuim;
Bucura-te, Sfinte Andrei, apostole!

Condacul al 13-lea:

O, preaminunate sfinte si marite apostole Andrei, cu plangere alergam la sprijinul tau, ca sa ne izbavesti pe noi cu rugaciunile tale de chinul cel de veci, prealaudate, si sa ne invrednicesti de bucuria raiului; ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori.
Dupa aceea se zice iarasi

Icosul intai: Sufletul meu cel tulburat... si

Condacul intai: Pe ucenicul cel intai chemat...

Apoi se zice aceasta

RUGACIUNE

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis si s-a facut faptura, nu intoarce dumnezeiasca Ta fata de la noi cei pacatosi, ca sa nu vina asupra-ne mania cea groaznica si infricosatoare a durerilor, care este rodul pacatelor noastre pe care in toata ziua cu nesocotinta in chip nenumarat le savarsim. Noi suntem pacatosi si patimasi, netrebnici si plini de rautate, iar Tu esti izvorul vietii si al milostivirii; nu ne lasa, Doamne; nu trece rugaciunea noastra a pacatosilor, nici nu rasplati noua dupa nelegiuirile noastre, ci, pentru ca nu suntem vrednici a castiga prin sarguinta cea de toate zilele milostivirea Ta, daruieste-ne-o Tu, Doamne, ca un preamilostiv. Pentru rugaciunile apostolului Tau Andrei, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea. Pentru pomenirea lui cea de azi ne intareste cu darul Tau cel stapanitor, ca din adancul inimilor noastre, cu bucurie sa laudam praznuirea lui, si sa slavim preasfant numele Tau, in vecii vecilor. Amin.



viata Sfantului Ap. Andrei aici

Psalmul 20

Al lui David.
1. Doamne, intru puterea Ta se va veseli imparatul si intru mantuirea Ta se va bucura foarte.
2. Dupa dorirea inimii lui i-ai dat lui, si de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el.
3. Ca l-ai intampinat pe el cu binecuvantarile bunatatii, pus-ai pe capul lui cununa de piatra scumpa.
4. Viata a cerut de la Tine si i-ai dat lui lungime de zile in veacul veacului.
5. Mare este slava lui intru mantuirea Ta, slava si mare cuviinta vei pune peste el.
6. Ca ii vei da lui binecuvantare in veacul veacului, il vei veseli pe dansul intru bucurie cu fata Ta.
7. Ca imparatul nadajduieste in Domnul si intru mila Celui Preainalt nu se va clinti.
8. Afla-se mana Ta peste toti vrajmasii Tai, dreapta Ta sa afle pe toti cei ce Te urasc pe Tine.
9. Ii vei pune pe ei ca un cuptor de foc in vremea aratarii Tale;
10. Domnul intru mania Sa ii va tulbura pe ei, si-i va manca pe ei focul.
11. Rodul lor de pe pamant il vei pierde si samanta lor dintre fiii oamenilor.
12. Ca au gandit rele impotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea sa stea.
13. Ca ii vei pune pe ei pe fuga si cu arcul Tau vei tinti capul lor.
14. Inalta-Te, Doamne, intru taria Ta, canta-vom si vom lauda puterile Tale.


TÎLCUIREA PSALMULUI 20
Întru sfîrşit, Psalmul lui David.
După biruinţa aceea strălucită şi vestită şi după pieirea cea nevăzută a Asirienilor, Fericitul Iezechia s-a bolnăvit şi, înştiinţîndu-se prin Proorocul Isaia că va muri, a milostivit pe Dumnezeu cu lacrimi fierbinţi, s-a izbăvit de boală şi a primit făgăduinţă pentru încă cincisprezece ani de viaţă. Deci dumnezeiescul David a scris Psalmul acesta iarăşi ca despre faţa norodului, care laudă pe Dumnezeu pentru sănătatea împăratului.
Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi de mîntuirea Ta se va bucura foarte.
2 Pofta inimii lui i-ai dat lui şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe dînsul.

Puternic fiind - zice - şi iubitor de oameni, ai primit cu dragoste rugăciunea împăratului nostru şi i-ai dat lui toate cererile. Iar mai vîrtos i-a dăruit daruri mai mari decît cererea, că a adăugat:
3 L-ai întîmpinat pe el cu blagosloveniile bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă.
Că i-ai dat lui împărăţia fără să o ceară şi cu iubirea Ta de cinste ai împodobit capul lui cu cunună împărătească.
4 Viaţă a cerut de la Tine, şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului.
A luat - zice - aceea pentru care s-a rugat şi a dobîndit viaţa pe care a dorit-o, pentru că acest „în veacul veacului” arată şi viaţa ce va să fie, adică pe cea gătită Sfinţilor, care are nepierzarea.
5 Mare este slava lui întru mîntuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el.
Nu numai că i-a dăruit mîntuire, ci l-a făcut pe el strălucit, şi înalt şi vestit pentru moartea cea prea-slăvită a vrăjmaşilor şi pentru că soarele a alergat înapoi cale împotrivnică . Şi aşa s-a făcut de cunoscut acest lucru peste tot pămîntul şi marea, încît Împăratul Babilonienilor a trimis daruri celor ce de demult dădeau ei daruri Asirienilor. El socotea că soarele a făcut acest lucru (ori că l-a pătimit) pentru Iezechia, semnul arătînd moartea Asirienilor.
6 Că îi vei da lui blagoslovenie în veacul veacului, veseli-l-vei pe dînsul întru bucurie cu faţa Ta.
Zice: Avînd atîta îndrăzneală la Tine, de-a pururea va fi pomenit şi mult-vestit întru toate neamurile. Pentru că, pe acest „cu faţa Ta”, Simmah l-a pus: „înaintea feţei Tale”. Deci va avea veselie - zice - şi necurmată îndulcire, dobîndind „faţa Ta”, adică milostivirea Ta. Iar pricina acestora s-a făcut lui căci a nădăjduit spre Tine. Şi a adăugat aceasta:
7 Că împăratul nădăjduieşte spre Domnul şi întru mila Celui înalt nu se va clăti.
Dobîndind darul Tău, el este mai înalt decît cei ce îi dau război. Şi îl dobîndeşte nădăjduind la nici un om, fără numai la Tine.
8 Afle-se mîna Ta tuturor vrăjmaşilor Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine!
Simmah a zis acest cuvînt mai descoperit: „Mîna Ta va apuca şi va prinde pe toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta va afla pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine.” Şi se ţin de aceeaşi urmare cele zise, că nu s-a bizuit în zadar împăratul la nădejdea Ta, „ci ştiind că dreapta Ta este mai înaltă decît toţi vrăjmaşii, şi îi va prinde pe cei prea-iuţi şi grabnici şi pe cei prea-puternici îi va pierde.” Iar „dreaptă” şi „mînă”, iarăşi a zis lucrarea.
9 Că-i vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea feţei Tale. Domnul întru mînia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mînca pe ei focul.
10 Rodul lor de pe pămînt îl vei pierde şi sămînţa lor din fiii oamenilor.
Lesne Îţi este Ţie - zice - să-i aprinzi pe dînşii ca pe un cuptor şi să-i mistuieşti ca pe o materie de ars în foc. Şi nu numai pe dînşii, ci şi pe fiii şi nepoţii lor - că pe aceştia i-a numit „sămînţă” şi „rod” - încît să se stingă toată pomenirea lor. Iar acest „în vremea feţei Tale” - în loc de: „în vremea urgiei Tale” - însemnează: Cînd vei cerca să se facă acest lucru şi cînd vei judeca potrivită vremea muncii.
11 Că au plecat asupra Ta rele,
De vreme ce şi-au pornit limba asupra Ta şi au rostit cuvinte hulitoare.
cugetat-au sfaturi care nu vor putea să stea.
Unele din pre-scrieri (adică izvoade ) au zis „să stea”, iar Simmah: „Au gîndit gînduri care nu pot să fie.” Prin aceasta, mai-nainte grăieşte de cuvintele hulitoare ale Asirianului: „Să nu te amăgească pe tine Dumnezeul spre Care ai nădăjduit că va izbăvi Ierusalimul din mîna mea!” Pentru graiurile acestea zice că „au gîndit gînduri care nu pot să fie”, ori „au cugetat sfaturi care nu vor putea să stea”, nădăjduindu-se că Îl vor birui pe Dumnezeul cel adevărat, precum făcuseră cu idolii.
12 Că-i vei pune pe dînşii dos,
Simmah zice aşa: „Îi vei pune pe dînşii întorşi”, adică: Pe cei ce au scăpat de rana Îngerului îi vei întoarce în fugă şi-i vei sili să-şi dea spatele, ducîndu-se să vestească cele făcute. Şi pe acestea le-a pus cu proorocie Proorocul, ca pe cele nefăcute încă.
întru cei rămaşi ai Tăi vei găti faţa lor.
Oarecari au zis că acest cuvînt este cu ipervaton, şi l-au înţeles aşa: Întru cei rămaşi ai lor vei găti faţa Ta, adică: Vei aduce pedeapsă şi asupra celor rămaşi, şi asupra celor ce au fugit. Este însă cu putinţă să alăturăm aceeaşi înţelegere, zicînd: „Întru cei rămaşi ai Tăi vei găti faţa lor”, pentru că uşor şi lesne Îţi este a aduce asupra lor pedepsele rămase Ţie, şi Îţi este cu putinţă a-i întoarce înapoi, şi a-i opri şi a-i munci pe cei ce au fugit, şi şi-au dat dosurile şi au socotit că au scăpat de moarte.
13 Înalţă-Te, Doamne, întru puterea Ta, cînta-vom şi vom lăuda puterile Tale!
Nu fiind smerit Se înalţă Dumnezeu, nici nu ia ce nu are, ci arată ce are. Deci după cuviinţă a zis: „Înalţă-Te, Doamne, întru puterea Ta”, ca să se arate înălţimea Ta, pe care noi o vom cînta şi o vom lăuda, povestind facerile Tale de minuni.

Psalmul 19

Al lui David.
l. Sa te auda Domnul in ziua necazului si sa te apere numele Dumnezeului lui Iacob.
2. Trimita tie ajutor din locasul Sau cel sfant si din Sion sa te sprijineasca pe tine.
3. Pomeneasca toata jertfa ta si arderea de tot a ta bineplacuta sa-I fie.
4. Dea tie Domnul dupa inima ta si tot sfatul tau sa-l plineasca.
5. Bucura-ne-vom de mantuirea ta si intru numele Dumnezeului nostru ne vom mari. Plineasca Domnul toate cererile tale.
6. Acum am cunoscut ca a mantuit Domnul pe unsul Sau, cu puterea dreptei Sale.
7. Il va auzi pe dansul din cerul cel sfant al Lui.
8. Unii se lauda cu carutele lor, altii cu caii lor, iar noi ne laudam cu numele Domnului Dumnezeului nostru.
9. Acestia s-au impiedicat si au cazut, iar noi ne-am sculat si ne-am indreptat.
10. Doamne, mantuieste pe imparatul si ne auzi pe noi, in orice zi Te vom chema.

TÎLCUIREA PSALMULUI 19
Întru sfîrşit, al lui David.
Ostăşindu-se oarecînd asupra Iudeii, Senaherim a trimis spre înconjurarea Ierusalimului oaste prea-mare, peste care era voievod Rampsak, şi scrisori Iezechiei, pline de toată hula şi păgînătatea. Fericitul Iezechia, bărbat împodobit cu toată buna-credinţă, luînd epistola aceea şi chemîndu-l spre ajutor pe Proorocul Isaia, a alergat la dumnezeiasca Biserică şi, deschizînd scrisoarea, a arătat-o lui Dumnezeu, spunîndu-I păgînătatea neprietenilor şi rugîndu-L ca pentru hula aceluia să arate Asirienilor a Sa putere. Prin Psalmul de faţă, Fericitul David le prooroceşte pe acestea mai-nainte cu multe neamuri, luminîndu-se de Preasfîntul Duh, şi îl arată pe norod că se roagă împreună cu împăratul (Iezechia), îndemnînd pe Dumnezeu ca rugăciunea lui să fie primită.
Auză-te Domnul în ziua necazului, sprijinească-te numele Dumnezeului lui Iacov!
2 Trimită ţie ajutor dintru cel sfînt şi din Sion sprijinească-te pe tine!
Că, de vreme ce minunatul Iezechia a alergat la dumnezeiasca Biserică, ţinînd scrisoarea cea hulitoare, norodul se roagă să fie primită rugăciunea lui şi să dobîndească de acolo ajutorul. Aici, a numit „sfînt” Biserica.
3 Pomenească Domnul toată jertfa ta, şi arderea de tot a ta să se îngraşe!
Fiindcă şi în vreme de pace se grijea de dumnezeiasca slujbă, după cuviinţă le vorbeşte pe acestea pentru împăratul, rugînd pe Dumnezeul tuturor să caute spre bună-credinţa lui, să pomenească jertfele cele multe şi felurite şi să-i dea iarăşi pace, ca el să-L milostivească cu mai multe jertfe. Căci Simmah a tălmăcit aşa acest „arderea de tot a Ta să se îngraşe”: „prinosul Tău mai mult să-l facă”, adică: Dăruindu-ţi slobozenia păcii, să-ţi dea ţie vreme ca să-L milostiveşti pe Dînsul cu mai multe jertfe.
4 Să-ţi dea ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-l plinească!
Îl rugăm pe Dreptul Judecător - zice - să dea răsplătire cuvenită după curăţenia sufletului tău.
5 Bucura-ne-vom de mîntuirea ta şi întru numele Domnului Dumnezeului nostru ne vom mări.
6 Plinească Domnul toate cererile inimii tale!
Că, luînd tu cererile, ne vom împărtăşi şi noi de veselie, făcîndu-ne străluciţi şi vestiţi cu puterea lui Dumnezeu.
7 Acum am cunoscut că a mîntuit Domnul pe unsul său, auzi-l-va pe dînsul din cerul cel sfînt al Său.
Ne-am învăţat prin înseşi lucrurile - zice - că împăratul nostru, nădăjduind la Dumnezeu, va dobîndi mîntuire şi, aducîndu-şi cererile întru Biserica de jos, va primi ajutorul de sus.
Întru putere este mîntuirea dreptei Tale.
Că prea-mare ajutor de mîntuire este puterea dreptei Lui, pe care-l dăruieşte celor ce se apropie la El. Iar „dreaptă” a zis aici iarăşi omeneşte, numind aşa dumnezeiasca purtare de grijă.
8 Aceştia - în căruţe, şi aceştia - pe cai, iar noi întru numele Domnului Dumnezeului nostru vom chema.
9 Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat.
Zice: Bizuindu-se cailor şi carelor, aceia n-au dobîndit nici un folos de acolo, ci - nevăzut împiedicîndu-se - au căzut. Iar noi, chemînd dumnezeiescul ajutor, am dobîndit vădit mîntuirea şi, ca şi cum neprietenii ar fi căzut jos de frică, ne-am arătat mai înalţi decît vrăjmaşii.
10 Doamne, mîntuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, ori în ce zi Te vom chema!
Că, după ce am dobîndit atîta sprijinire, noi înşine şi împăratul nostru, Te rugăm, Stăpîne, a o cîştiga pe aceasta totdeauna.

Acatistul Sfantului Stelian

Stelian - Cuvios Parinte !

(26 noiembrie)

Dupa obisnuitul inceput se zic: Condacele si Icoasele.

Condacul 1:

Iubite al lui Hristos, facatorule de minuni, grabnic ajutatorule al nostru, cuvioase parinte, slavind pe Dumnezeu, Cel ce te a sfintit pe tine din sanul maicii tale, cele de lauda aducem tie. Din toate nevoile scapa ne pe noi, cei ce graim catre tine: Bucura te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Icosul 1:

Facatorul ingerilor si al oamenilor tea ales pe tine dintru inceput ca sa preamaresti cu viata ta ingereasca numele Sfintei Treimi si lepadand purtarea de grija a lumii, ca o raza prealuminoasa a Soarelui dreptatii stralucind viata ta, noi, privind preacinstitele tale nevointe, cu smerenie si cu bucurie zicem unele ca acestea:

Bucura-te, cinstea Bisericii sfinte;
Bucura-te, stalpul cel puternic al Paflagoniei;
Bucura-te, rugatorul cel mare al pustiei;
Bucura-te, indreptatorul credintei si al iubirii;
Bucura-te, chipul cel bland al smereniei;
Bucura-te, mangaierea credinciosilor;
Bucura-te, indreptatorul cel bun al pacatosilor;
Bucura-te, alinarea cea blanda a bolnavilor;
Bucura-te, lauda cea curata a credinciosilor;
Bucura-te, ingradirea cea lina a pustnicilor;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul al 2-lea:

Vazandu-te pe tine Dumnezeu a fi samanta sfanta Vsi aleasa, de la sanul maicii tale tea sfintit pe tine si vas al Sfantului Duh tea aratat. indreptandu-ti viata spre insingurare, cu Sfanta Cruce pe care ai purtat-o pana la sfarsitul vietii, ai insemnat dragostea cea mare pentru noi a lui Hristos-Dumnezeu, Caruia ii a-duci cintare: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Intelegere cereasca sa daruit tie, Parinte Stelian, ca din tineretile tale necontenit ai cugetat la cele inalte si impartind averea ta la saraci ai aflat adapos-tire pestera intunecata, pe care luminand-o cu sfintele tale rugaciuni, auzi de la noi unele ca acestea: Bucura-te, lauda cea vestita a Plafagoniei:

Bucura-te, stralucirea monahilor cea dorita;
Bucura-te, floarea cuviosiei cea de Dumnezeu impodobita;
Bucura-te, frumusetea sfintilor cea stralucita;
Bucura-te, cel ce pentru Domnul Hristos lumea ai parasit;
Bucura-te, cel ce in pestera ai locuit;
Bucura-te, ca din tinerete lui Dumnezeu ai urmat;
Bucura-te, ca in viata fiind, de trup te-ai departat;
Bucura-te, cel ce pana la moarte cu Crucea Domnului ai biruit;
Bucura-te, cel ce numai pe Hristos in tot locul si in tot chipul ai slujit;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul al 3-lea:

Spre tine nadajduind, de multe boli sufletesti si trupesti ne-ai tamaduit si ne ai ferit de primejdii si de necazuri pe noi cei care ne rugam tie. Nazuind ia tine cu lacrimi cerem sa duci la tronul Celui Prea-inalt rugaciunile celor ce slavesc pe Dumnezeu cantand: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Avand osardie spre lupta vietii monahicesti si iubind sihastria, intr-o pestera luminata doar de dragostea lui Dumnezeu ti-ai facut chilie si acolo hrana de la inger ai primit sfarsindu-ti viata cea binepla-cuta lui Dumnezeu in nevointe, in post si in rugaciune. Iar noi, minunandu-ne de ostenelile tale cele sfinte, aducem aceste cantari:

Bucura-te, cel ce de cele pieritoare te-ai lepadat;
Bucura-te, ca de imparatia cereasca cu dorul inimii ai fost legat;
Bucura-te, ca pe Hristos Domnul cu toata inima L-ai iubit;
Bucura-te, cel ce mintea si inima prin rugaciune intru Domnul le-ai intarit;
Bucura te, intelepte al inteleptilor luminator;
Bucura-te, cald binevestitor al bucuriei ceresti;
Bucura-te, izvorul de viata purtator al pustiei;
Bucura-te, glasul cel puternic risipitor al trandaviei;
Bucura-te, grabnicule mangaietor al necazurilor si al durerilor sufletesti;
Bucura-te, grabnicule tamaduitor al suferintelor trupesti;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul al 4-lea:

iforul ispitelor celor rele alungand, ai trecut calea cea stramta si cu suferinte de multe feluri, purtand jugul lui Hristos, jugul tacerii si al privegherii de multe nopti, cu darul lui Dumnezeu te-ai suit pe calea desavarsirii, invrednicidu-te ca impreuna cu ingerii sa slavesti pe Dumnezeu cantandu-I: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

auzind si vazand viata ta cea curata si sfanta, Cuvioase Parinte Steliane, toata ceata monahilor din tara Paf lagoniei sa minunat si sa intrecut in a te lauda pe tine; iar noi, credinciosii, cu credinta si bucurie graim asa:

Bucura-te, cel ce la inaltimea sfinteniei ai ajuns;
Bucura-te, crin ales cu buna mireasma al pustiei;
Bucura-te, cel ce esti a cerului minune si vas de cinste al Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, ostasule al lui Hristos cu daruri ceresti inarmat;
Bucura-te, inainte rugator al nostru la tronul Marelui imparat;
Bucura-te, sluga buna a Domnului cel spre bine folositor;
Bucura-te, ostenitorule preaplacut al lui Dumnezeu;
Bucura-te, sprijinitorul nostru cel tare si grabnic ajutator;
Bucura-te, ca lui Hristos Domnul cu smerenie ai slujit;
Bucura-te, ca ai intarit pe credinciosi in rugaciunile lor;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul al 5-lea:

Naprasnica moarte a pruncilor ai contenit, Sfinte Stelian, punandu-i in afara de primejdie si de moarte prin chemarea numelui tau si prin zugravirea icoanei tale; si atunci maicile cele mahnite s-au bucurat de vederea fiilor lor si au slavit pe Dumnezeu cantand: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Mahnirea maicilor in bucurie ai prefacut, Sfinte Stelian, dand lor nastere de prunci buni si ridicand din boli pe cei bolnavi cu rugaciunile tale, ca cel ce ai in tine salasluirea harului dumnezeiesc, pentru aceasta noi, credinciosii, cunoscand faptele tale cele minunate si sfinte, cantam catre tine asa:

Bucura-te, cela ce cu blandetea ai departat duhul cel rau;
Bucura-te, ca ai mangaiat pe maicile mahnite de boala fiilor lor;
Bucura-te, ca ai ridicat din boli pe multi prunci;
Bucura-te, ca prin aceasta ocrotitor al copiilor te-ai aratat;
Bucura-te, ca la tine copiii neincetat au alergat;
Bucura-te, ca lucrator al dragostei lui Dumnezeu te-ai aratat prin faptele tale;
Bucura-te, linistirea celor infricosati;
Bucura-te, pururea ajutator al familiilor noastre;
Bucura-te, pururea ocrotitor al pruncilor;
Bucura-te, pustnice, inarmat cu daruri ceresti;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul al 6-lea:

finutul Paf lagoniei lauda si astazi luptele si nevo-intele tale, Sfinte Stelian; ca locurile cele neumblate ale pustiei, cu rugaciunile tale le-ai umplut de buna mireasma, ca un alt Ilie Tesviteanul, odrasla pustiei aratandu-te; pentru aceasta, lauda aducem lui Dumnezeu si cantam: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Ca un luceafar stralucind, intunericul necredintei ai risipit, si cu numele tau cel sfintit pe multi din umbra pacatului la lumina mantuirii i ai ridicat; pentru aceasta si darul de a face minuni de la Domnul ai primit. Pentru ale tale osteneli si daruri duhovni cesti cantam catre tine asa:

Bucura-te, vazatorule de Dumnezeu prea luminat;
Bucura-te, locas prea infrumusetat al Sfantului Duh;
Bucura-te, prin care se impodobesc cuviosii;
Bucura-te, prin care se intaresc credinciosii;
Bucura-te, ca ai gustat dulceata raiului, af landu-te in trup stricacios;
Bucura-te, ca te-ai indulcit de painea vietii;
Bucura-te, ca te-ai adapat cu apa vietii;
Bucura-te, ca ne-ai aratat noua calea la cer;
Bucura-te, focule care arzi taberele demonilor;
Bucura-te, mangaierea celor intristati;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul al 7-lea:

foata firea omeneasca sa minunat de viata ta cea insingurata, Cuvioase Stelian, imbracat fiind in haina smereniei celei adevarate si de la Domnul invrednicindu-te de mari daruri; pentru aceea, impreuna cu tine, slavim pe Dumnezeu cantand: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

aratat-a faptura noua Stapanul tuturor prin tine, cuvioase parinte, prin tine care toata viata pentru Domnul Hristos in pustie ai petrecut, cu smerenie gandind spre cele inalte si cu rugaciunea izvor de daruri imbelsugand. Iar noi, cei intunecati cu grijile si patimile, cu umilinta laudam dragostea ta cea curata si sfanta pentru Dumnezeu si cu bucurie cantam catre tine asa:

Bucura-te, trandafir inmiresmat cu mirosul cel de taina;
Bucura-te, izvor nesecat de bunatate;
Bucura-te, rugator fierbinte pentru cei cuprinsi de patimi;
Bucura-te, pastorul nostru cel preabun;
Bucura-te, parintele nostru cel milostiv si bland;
Bucura-te, vindecatorul suferintelor noastre;
Bucura-te, calauzitorul vietii noastre;
Bucura-te, mangaietorul sufletelor intristate;
Bucura te, linistitorul sufletelor tulburate;
Bucura-te, ridicarea celor cazuti in pacat;
Bucura te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul al 8-lea:

In trup fiind tu inca toti s-au bucurat de ingereasca ta viata, iar acum, in slavile ceresti fiind, inaintea imparatului Hristos stand, nu ne uita pe noi cei ce savarsim pomenirea ta, ci te roaga pentru noi, cerand pentru noi iertare de pacate si impartasire de vesnicele bunatati, ca sa cantam impreuna cu tine in veci: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Vazandu-te pe tine vas ales al Sfantului Duh, din locuri indepartate la tine au alergat multimile de credinciosi si de la tine au cerut ajutor; carora vindecari revarsand, auzi de la noi unele ca acestea:

Bucura-te, rugatorule spre mantuire al celor ce te cinstesc;
Bucura-te, tamaduirea celor bolnavi si a celor suferinzi;
Bucura-te, cel ce ai biruit cu rugaciunea sagetile vrajmasului;
Bucura-te, ca Dumnezeu a salasluit in inima ta curata;
Bucura-te, ca nevointele tale pe ingeri au veselit;
Bucura-te, ca prin ele pe diavol ai biruit;
Bucura te, ca ai izbavit pe credinciosi de vrajmasi cu rugaciunile tale;
Bucura-te, stalpul cel drept al monahilor;
Bucura-te, cinstea si podoaba credinciosilor;
Bucura-te, cel ce te rogi necontenit pentru toti catre Dumnezeu;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul al 9-lea:

Cand ai ajuns la sfarsitul ostenelilor tale cele mantuitoare, Cuvioase Stelian, ti-ai incredintat sufletul tau curat in mainile lui Dumnezeu, iar sfintii ingeri l-au purtat la tronul cel mai presus de ceruri cantand cantare de lauda catre Dumnezeu, Care este minunat intre sfintii Lui: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Inteleptii cei binevorbitori nu pot lauda cum se cuvine puterea dragostei tale catre Dumnezeu, ca ai miluit cu rugaciunea si cu fapta, aratandu-te: buna calauzire celor rataciti, bolnavilor tamaduire, maicilor ramase fara de prunci mangaiere, iar noi, bucu-randu-ne de darul acesta minunat dat tie, cu multu mire cantam:

Bucura-te, ca din lume in pustie te-ai ascuns ca pe Dumnezeu sa-L lauzi;
Bucura-te, ca si acum nu incetezi a te ruga pentru noi;
Bucura-te, ca Dumnezeu ti-a dat tie darul facerii de minuni;
Bucura-te, ca pe maicile mahnite de moartea pruncilor cu rodire iarasi le-ai mangaiat;
Bucura-te, ca te-ai aratat tamaduitor de multe patimi;
Bucura-te, doctor grabnic tamaduitor;
Bucura-te, ajutatorul nostru cel fierbinte;
Bucura-te, cel ce aperi pe prunci de boli;
Bucura-te, mare folositor al celor ce-ti poarta numele;
Bucura te, grabnicule ajutator al celor ce te cinstesc pe tine;
Bucura te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul al 10-lea:

avand indrazneala catre Hristos, Dumnezeul nos tru, pe acesta roaga-L, Sfinte Stelian, pentru noi cei ce savarsim cu dragoste pomenirea ta, preaslavind pe Dumnezeu si cantand: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

O, smerenie ne inchinam lui Dumnezeu si cu credinta sarutam sfanta icoana ta, Cuvioase Parinte Stelian si sufletul nostru si trupul nostru primesc ajutor si izbavire de patimi, de ispite si de primejdii; pentru aceasta te laudam cantand:

Bucura-te, mirul cel bun mirositor al lui Hristos;
Bucura-te, ca ale tale rugaciuni sunt bineprimite;
Bucura-te, ca prin ele credinciosii primesc har;
Bucura te, cel ce biruiesti ispitele de tot felul;
Bucura-te, cel ce doresti mantuirea sufletelor noastre;
Bucura-te, curatitorule de patimi al trupurilor noastre;
Bucura-te, ocrotitorul celor din primejdii;
Bucura-te, ca tu ne esti aparator la Judecata;
Bucura-te, cel ce prin impartasire esti fiu al lui Dumnezeu;
Bucura-te, inaltarea credinciosilor spre mantuire;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul al 11-lea:

Cuvioase Parinte Stelian, tu care toata viata te-ai aratat implinitor al poruncilor Domnului, da-ne si noua ajutor ca sa fim lucratori poruncilor Sale si, mostenitori ai imparataiei Cerurilor facandu-ne, sa cantam impreuna cu tine in veci: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Veniti toti credinciosii sa ne inchinam in biserica Domnului si sa ne rugam Cuviosului Stelian, pe care, cinstindu-1 cu cantari duhovnicesti si cu faclii aprinse, sa cantam asa:

Bucura te, inger de trup purtator;
Bucura-te, omule cu ingerii vorbitor;
Bucura-te, ca viata toata Domnului o ai inchinat;
Bucura-te, ca prin aceasta sluga buna a Domnului te-ai aratat;
Bucura-te, ca tu cununa nemuririi de la Dumnezeu ai primit;
Bucura-te, ca fericirea cereasca cu toti sfintii ai mostenit;
Bucura-te, ca de acolo pe noi ne priveghezi;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale pe noi ne intaresti;
Bucura-te, ca si acum la ajutorul tau alergam;
Bucura-te, invatatorul tinerilor si sprijinitorul batranilor;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul al 12-lea:

Laudand proslavirea ta te fericim toti credinciosii, Cuvioase Parinte Stelian, lauda Bisericii si podoaba monahilor, roaga pe Milostivul Dumnezeu sa ocroteasca Biserica si pe credinciosii robii Sai de toa-ta reaua intamplare; ocroteste casele noastre cu caldura rugaciunilor tale ca impreuna sa cantam cantare sfanta: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Oa un trandafir nevestejit cu buna mireasma a darului lui Dumnezeu ai umplut, cuvioase parinte, marginile lumii; umple de buna mireasma duhovniceasca pe cei ce praznuiesc pomenirea ta si ti-au alcatuit laude ca acestea:

Bucura te, cel ce cu iubirea ta pe credinciosi ai luminat;
Bucura-te, cel ce cu dar dumnezeiesc pe bolnavi ai vindecat;
Bucura-te, izvor nesecat al laudei celei sfinte;
Bucura-te, desfatarea celor minunate si negraite;
Bucura-te, alinarea cea dulce a pruncilor celor iubiti;
Bucura-te, ca pe toti ii mangai, facandu-i fericiti;
Bucura-te, ca toti primim indemnurile tale;
Bucura-te, ca toti urmandu-ti pilda vietii ne mantuim;
Bucura-te, mangaierea celor ce cer la tine ajutor;
Bucura-te, sprijin si sfant ocrotitor al crestinilor;
Bucura-te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni!

Condacul al 13-lea:

0, preafericite, sfinte si facatorule de minuni Parinte Stelian, primind aceasta putina rugaciune ce se inalta intru lauda ta, mijloceste la Bunul Dumnezeu pentru noi cei ce te cinstim pe tine, iertare de pacate sa ne daruiasca, sanatate noua si copiilor nostri, pace lumii si liniste caselor noastre, ale celor ce slavim pe Dumnezeu si cantam: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)

Dupa aceea se zice iarasi Icosul intai si Condacul intai.

Rugaciune:

Cuvioase Parinte Stelian, sprijinitorul si calauzitorul in rugaciunile noastre, patimile trupesti biruind si impreuna cu ingerii locuind, privesti neincetat marirea cea gatita sfintilor, de lumina cereasca umplan-du-te. Acum, in marirea cereasca vietuind si inaintea imparatului Hristos stand, nu uita pe credinciosii care cu indrazneala inalta rugaciuni si cer sprijinul tau. Cel ce de la sanul maicii tale ai fost sfintit, si vas ales al Duhului Sfant te-ai aratat, luand sub ocrotirea ta pe mame si pe copii, ferindu-i de intristare si de boala, arata-te grabnic vindecator al suferintelor si al bolilor sufletesti si trupesti ale celor ce te lauda pe tine. Cel ce din pustiul Paf lagoniei ai facut loc de preamarire a Sfintei Treimi, fa si din pustiul inimilor noastre tarina bine-placuta a harului dumnezeiesc, in care sa infloreasca crinii cei mantuitori ai credintei si sa se inmulteasca roadele sfin-titoare ale faptelor bune; ocroteste cu rugaciunile tale familiile si pe copiii nostri, cerand de la Milostivul Dumnezeu iertare de pacate, sanatate si mantuire, ca prin tine si impreuna cu tine sa laudam numele cel sfant al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Acesta a fost sfinţit din pântecele maicii sale şi s-a făcut locaş Duhului Sfânt. Pentru aceasta împărţindu-şi bogăţia la săraci şi făcându-se monah, a covârşit pe toţi monahii cei de atunci prin nevoinţa obositoare şi vieţuire aspră. Apoi s-a dus în pustie, şi a intrat într-o peşteră în care primea hrana de la un dumnezeiesc înger. Şi s-a făcut doctor de felurite nevindecate patimi. Căci când urma boala aducătoare de moarte şi mureau pruncii, şi părinţii rămâneau fără de copii, atunci câte maici chemau cu credinţă numele acelui sfânt Stelian şi zugrăveau sfânta lui icoană, iarăşi năşteau alţi prunci. Însă şi prunci bolnavi izbăvea de boală. Deci aşa vieţuind pururea pomenitul şi vindecări şi minuni multe săvârşind, s-a mutat către Domnul.

Acatistul Sfintei Ecaterina - 25 noiembrie

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

Vrednicei de lauda Mucenitei Ecaterina, care cu darul de la Dumnezeu si cu invatatura ei cea preainalta a uimit stiinta invatatilor de atunci si a intrecut limba ritorilor pagani prin buna ei cuvantare, sa-i aducem multumire de biruinita, ca prin ale ei rugaciuni sa ne izbavim de ispitele vrajmasilor si sa-i cantam: Bucura-te, Ecaterina, mare mucenita a lui Hristos!

Icosul 1:
Imparatesei si Maicii lui Dumnezeu, preacuratei Fecioare Maria, tu te-ai aratat vrednica de dragoste, inteleapta Ecaterina, caci cu Dubul Sfant umbrindu-te, ai lepadat de la tine toata dorirea pamanteasca si te-ai logodit cu Mirele tau cel ceresc spre a capata viata nemuritoare; pentru aceasta cantam:
Bucura-te, porumbita cuvantatoare;
Bucura-te, dulce privighetoare;
Bucura-te, frumusete netrecatoare;
Bucura-te, mielusea incantatoare;
Bucura-te, minte inalta;
Bucura-te, tanara prea invatata;
Bucura-te, fecioara blanda si inteleapta;
Bucura-te, inima tare si neintinata;
Bucura-te, lauda invatatilor;
Bucura-te, dulceata maicilor;
Bucura-te, mangaierea saracilor;
Bucura-te, aparatoarea batranilor;
Bucura-te, Ecaterina, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul 2:

Bogatiile pamantului si marirea parinteasca lepadand, viata curata ai trait, Ecaterina; si indeletnicindu-te mai ales in dreapta credinta, calea cea neratacita a lui Hristos ai luat si te-ai inchinat Lui cantand: Aliluia!

Icosul 2:
Ajunsa fiind la varsta de 18 ani, frumusetea ta a atras pe multi tineri din neamurile pagane, voind a se casatori cu tine; tu insa respingand cererea lor cu foarte intelepte cuvinte, insisi ei se mustrau de nepriceperea lor si iti graiau acestea:
Bucura-te, cea mai frumoasa dintre tinere;
Bucura-te, ca esti si cea mai bogata;
Bucura-te, samanta din neam imparatesc;
Bucura-te, porfira care impodobesti cunostintele;
Bucura-te, cununa care rasplatesti vrednicia;
Bucura-te, ceea ce intaresti obiceiurile bune;
Bucura-te, cuvantatoare mai presus decat ritorii;
Bucura-te, judecatoare mai aleasa decat alti judecatori;
Bucura-te, biruitoare nerusinata in sfaturi si povatuiri;
Bucura-te, lumina care faci sa se plece privirile neintelepte;
Bucura-te, comoara tuturor cunostintelor;
Bucura-te, Ecaterina, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul 3:

Ratacirile mustrand si de idoli ne voind a crede ca acele chipuri turnate si cioplite de maini omenesti ar putea fi facatorii cerului, ai pamantului si a toata faptura, fost-ai luminata cu darul Duhului Sfant sa cunosti Dumnezeirea cea adevarata si pururea vesnica si cu smerenie ai cantat Ei: Aliluia!

Icosul 3:

Invatatii adunati prin indemnul tatalui tau ca sa te scoata din credinta in care erai, vazandu-te lepadand idolii, au cerut a te infatisa lor. Tu insa, intrand in vorba cu cel mai invatat, dupa o indelunga disputa, l-ai facut sa nu mai stie ce sa raspunda decit a grai:

Bucura-te, inchinatoarea dreptei credinte;
Bucura-te, deslusirea adevaratei religii;
Bucura-te, lumina celor cufundati in eresuri;
Bucura-te, povatuitoarea celor rataciti;
Bucura-te, arma bunei vointe;
Bucura-te, caderea inselaciunii idolilor;
Bucura-te, dovada neputintei lor;
Bucura-te, ca esti vrednica de toata cinstirea;
Bucura-te, ca prin intelepciunea ta ai gonit ratacirea;
Bucura-te, caci cu dar ai fost daruita de Cel Preainalt;
Bucura-te, cunostinta Sfinteniei ceresti;
Bucura-te, Ecaterina, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul 4:

Gurile ereticilor ce huleau mai inainte Biserica lui Hristos s-au deschis atunci pentru intaia oara spre a binecuvanta prin glasul tau fecioresc, urand capistile idolesti si zicand ca unul este Dumnezeu si Lui se cuvine cantare: Aliluia!

Icosul 4:

Hranind in sineti din pruncie darul credintei lui Hristos, Ecaterina, nu te-ai putut impaca cu obiceiurile paganesti ale parintilor tai, ca petrecand in sfintenie, fara a fi inca luminata cu Sfantul Botez, poruncile lui Dumnezeu urmai si te inchinai in taina lui Hristos; pentru aceasta-ti cantam:

Bucura-te, mucenita preamarita;
Bucura-te, mireasa preacinstita;
Bucura-te, patimitoare nebiruita;
Bucura-te, podoaba Bisericii;
Bucura-te, cuvantatoare de Dumnezeu;
Bucura-te, slujitoarea Ortodoxiei;
Bucura-te, cununa invataturii;
Bucura-te, lauda Alexandriei;
Bucura-te, aparatoarea acelei cetati;
Bucura-te, comoara minunilor;
Bucura-te, mustratoarea imparatului Maxentiu;
Bucura-te, luminatoarea imparatesei lui;
Bucura-te, Ecaterina, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul 5:

Inima lui Constantin, tatal tau, foarte s-a intristat auzindu-te pe tine, fiica lui, una la parinti si asa de frumoasa precum erai, lepadand multimea zeilor la care se inchina si propovaduind un Dumnezeu necunoscut lui. Pentru aceasta a voit sa cerceteze credinta ta prin cei mai invatati dascali de atunci. Cat insa i-a fost de mare nedumerirea cand a vazut si pe aceia induplecati de cuvintele tale si cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5:

Judecatorii nedrepti, afland trecerea ta din inchinatoare la idoli la credinta lui Hristos, te-au hotarat pedepsei; si rabdand chinurile cele mai amare pana la moarte, cu marire te-ai preamarit, laudand numele Domnului nostru Iisus Hristos si al Preacuratei Fecioare Maicii Sale, Care ti s-au aratat tie in vedenie; iar noi laudand taria credintei tale, iti graim:

Bucura-te, defaimatoarea judecatorilor tirani;
Bucura-te, mustratoarea ratacirii;
Bucura-te, ca in popor te-ai facut stralucitoare;
Bucura-te, ca chinurile tale pe dansii ii ardeau;
Bucura-te, ca nadejdea mantuirii pe tine te veselea;
Bucura-te, caci cu rabdarea mai mult i-ai otravit;
Bucura-te, ca din dragostea ta catre Dumnezeu n-ai simtit suferintele;
Bucura-te, ca vorbele tale ii faceau sa amuteasca;
Bucura-te, ca nepriceperea lor nu putea sa te opreasca;
Bucura-te, ca indraznind ai iesit biruitoare;
Bucura-te, ca suferind te-ai facut vindecatoare;
Bucura-te, Ecaterina, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul 6:

Cantare de multumire iti aducem tie noi, smeritii, caci cu mare dar ne-ai invrednicit pe noi jertfindu-te pe tine insati pentru dragostea dreptei credinte. Primeste dar, Mucenita, aceasta rugaciune si ne da vindecare neputintelor in tot cursul vietii noastre, pentru ca dimpreuna cu tine sa binecuvantam pe Dumnezeu, cantand Lui: Aliluia!

Icosul 6:

Cei mai multi de o suta de invatati care stateau de fata si ascultau cuvintele prin care explicai Evanghelia lui Hristos, luminandu-se de Duhul Sfant, s-au crestinat, iar imparatul, ingrozindu-se de aceasta minune, a poruncit sa-i arda, ca sa nu mai raspandeasca credinta crestina prin locurile de unde erau ei si asa s-a preamarit multimea aceea de invatati si-ti canta tie asa:

Bucura-te, Ecaterina, de necazuri izbavitoare;
Bucura-te, invatata, de lumina datatoare;
Bucura-te, laudata si de daruri aducatoare;
Bucura-te, frumusete tuturor covarsitoare;
Bucura-te, bunatate de nimic ingrijorata;
Bucura-te, ostasita de viteji biruitoare;
Bucura-te, mult vestita si de chinuri rabdatoare;
Bucura-te, laudata de cantari rasunatoare;
Bucura-te, mucenita de minuni izvoratoare;
Bucura-te, lacramioara prea frumos mirositoare;
Bucura-te, Ecaterina, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul 7:

Soborul ingeresc, vazand ceata mucenicilor in vapaie arzand, cu cantari a primit-o; si pe tine, Ecaterina, ca pe o urmatoare a lor cu dar te-a invrednicit a suferi chinurile cele mai ingrozitoare; pentru care pomenirea ta in veci a ramas folositoare celor ce canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:

Toata faptura s-a minunat de rabdarea cea multa pe care ai aratat-o, ramanand neclintita in hotaririle credintei si marturisind ca unul este Dumnezeu Tatal si Fiul si Sfantul Duh, Treimea una si nedespartita, si te inchini Ei; iar noi ne bucuram, laudandu-te:

Bucura-te, propovaduitoare a Tatalui ceresc;
Bucura-te, inchinatoare a Fiului si Cuvantului lui Dumnezeu;
Bucura-te, cinstitoare a Duhului Sfant;
Bucura-te, marturisitoare a Treimii Celei de o fiinta;
Bucura-te, purtatoare in credinta a Sfintei Cruci;
Bucura-te, urmatoare, a patimilor lui Hristos;
Bucura-te, binetalcuitoare a Sfintei Evanghelii;
Bucura-te, primitoare a botezului lui Dumnezeu;
Bucura-te, ascultatoare a Maicii lui Dumnezeu;
Bucura-te, inchinatoare a Bisericii Ortodoxe;
Bucura-te, vietuitoare impreuna cu puterile ceresti;
Bucura-te, vrednica pazitoare a crestinilor;
Bucura-te, Ecaterina, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul 8:

Iubita ai fost de Mirele tau cel ceresc, prealaudata Ecaterina, ca te-ai impodobit cu toata frumusetea trupeasca si sufleteasca; inca si vas preaales te-a facut spre intarirea credintei tale, cu care multi necredinciosi s-au luminat si s-au invatat a canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Vindeca ranile sufletelor noastre, Mare Mucenita, ca greu patimim, si te roaga pentru noi Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, sa ne izbaveasca de ispitele ei de primejdiile cu care vrajmasul ne ingrozeste; pentru aceasta, stiindu-te pe tine grabnica aparatoare de vrajmasi iti cantam:

Bucura-te, ca prin rugaciunile tale ne izbavesti de vrajmasi;
Bucura-te, izbavitoare grabnica de primejdii;
Bucura-te, feritoare de otrava;
Bucura-te, vindecatoare de venin;
Bucura-te, preaaleasa izbavitoare de farmece;
Bucura-te, gonitoare de naluciri;
Bucura-te, risipitoare de eresuri;
Bucura-te, pazitoare tare de napasta;
Bucura-te, indreptatoare a traiului rau in casnicie;
Bucura-te, ceea ce impaci pe cei invrajbiti;
Bucura-te, ca esti in necazuri ajutatoare;
Bucura-te, ca dai celor bolnavi vindecare;
Bucura-te, Ecaterina, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul 9:

Ca o ramura de finic te-ai dat Mantuitorului, impodobind Biserica cu biruintele tale cele mai presus de fire si cu sangele tau cel feciorelnic ai spalat ocara de deasupra celor ce se osteneau pentru dansa; ca s-au rusinat prigonitorii vazand marirea minunilor tale si au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Pamantul s-a umplut de buna mireasma, primindu-ti trupul la el, si cerul s-a veselit, vazand duhul tau ridicindu-se la dansul de catre puterile ingeresti. Pentru aceasta slavita lucrare a tainei lui Dumnezeu toti credinciosii te lauda, cantand pentru tine asa:

Bucura-te, ajutatoare a fecioarelor intelepte;
Bucura-te, mangaietoare a vaduvelor necajite;
Bucura-te, izbavitoare a copiilor sarmani;
Bucura-te, ajutatoare a celor in primejdii;
Bucura-te, folositoare a celor fara de ajutor;
Bucura-te, izbavitoare a femeilor cu grele nasteri;
Bucura-te, vindecatoare a patimitorilor din nastere;
Bucura-te, intaritoare a pruncilor slabi;
Bucura-te, hranitoare a orfanilor saraci;
Bucura-te, ocrotitoare a celor cu mintea tulburata;
Bucura-te, vindecatoare a celor cazuti in boala grea;
Bucura-te, Ecaterina, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul 10:

Facerilor de bine ale tale nu suntem vrednici a multumi, Ecaterina, pentru ca nici o sarguinta n-am pus care sa ne apropie de dragostea lui Dumnezeu si nici un bine n-am lucrat pentru aproapele nostru, care sa ne aduca indurare, ci tu, ca buna si blanda ce esti, roaga-te lui Dumnezeu sa ne ierte nesocotinta si pacatele noastre si sa primeasca acest cuvant de smerenie: Aliluia!

Icosul 10:

Ispitele cele fara de numar ale vicleanului diavol le cunosti, Sfanta, pentru ca, trup purtand si ispitita fiind, ai ramas biruitoare. Iar noi cei ce suntem invaluiti in ispite ca niste neputinciosi facem rugaciune sa ne intaresti cu puterea ta, ca sa venim la pocainta si sa dobandim iertarea gresealelor noastre laudandu-te:

Bucura-te, smerenie inalta;
Bucura-te, podoaba prealaudata;
Bucura-te, vistierie nedesertata;
Bucura-te, indurare nestramutata;
Bucura-te, blandete neschimbata;
Bucura-te, lumina neinserata;
Bucura-te, dragoste nevinovata;
Bucura-te, rabdare neincetata;
Bucura-te, darnicie neasemanata;
Bucura-te, speranta nerusinata;
Bucura-te, vindecatoare binecuvantata;
Bucura-te, Ecaterina, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul 11:

Fire mai presus de fire te-ai facut, Ecaterina, intarindu-te in credinta lui Hristos si slujind Facatorului a toate, iar nu fapturii; de la Care, luand darul tamaduirii si cununa ingereasca, de tine se cutremura duhurile necurate si le alungi pe ele de la tot sufletul crestinesc care aduce lui Dumnezeu cantarea de lauda: Aliluia!

Icosul 11:

Toata suflarea dreptcredinciosilor se veseleste astazi de praznuirea ta, Mucenita, ca din neamul paganesc si dintre inchinatorii de idoli cea mai invatata si inteleapta fecioara a venit la Biserica lui Hristos, suferind durerile rotii si alte nespuse chinuri de la poporul cel paganesc, pentru dragostea Mantuitorului lumii; pentru aceasta-ti cantam:

Bucura-te, biruitoarea paganilor;
Bucura-te, caderea obiceiurilor urate;
Bucura-te, luptatoare pentru Darurile Sfinte;
Bucura-te, surpatoarea capistelor idolesti;
Bucura-te, inchinatoarea icoanelor crestinesti;
Bucura-te, stavila rautatilor diavolesti;
Bucura-te, lauda cununei mucenicesti;
Bucura-te, care pe roata ai fost intinsa;
Bucura-te, care cu piroane ai fost impunsa;
Bucura-te, care de sabie ai murit;
Bucura-te, care cu marire te-ai preamarit;
Bucura-te, Ecaterina, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul 12:

Iubitorilor de mucenici, cinstind pe preainteleapta Ecaterina, pentru ca aceasta in privelistea lumii pe Hristos a predicat, pe sarpele a calcat si mintea invatatilor eretici a rusinat, sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Lupte intru chinuri, lupte pentru credinta ai dus cu caldura pentru Hristos, Mirele tau, Ecaterina, ceea ce prin intelepciunea ta ai luminat ca o buna cuvantatoare; pentru aceasta-ti cantam:

Bucura-te, pazitoare Sfanta a canoanelor sobornicesti;
Bucura-te, urmatoare calda a legilor bisericesti;
Bucura-te, vrednica propovaduitoare a apostoliei;
Bucura-te, prigonitoare neimpacata a pacatelor;
Bucura-te, aspra indemnatoare a smereniei pustnicesti;
Bucura-te, cea mai iscusita cuvantatoare a cantarii ceresti;
Bucura-te, neobosita rugatoare a slujitorilor cucernici;
Bucura-te, buna ajutatoare a credinciosilor cinstitori de Dumnezeu;
Bucura-te, margaritar de mare pret al Imparatiei ceresti;
Bucura-te, piatra scumpa a Bisericii crestinesti;
Bucura-te, grabnica izbavire a celor cuprinsi de suparari;
Bucura-te, vindecatoare tare a celor plini de rani si dureri;
Bucura-te, Ecaterina, mare mucenita a lui Hristos!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

Inteleapta si frumoasa Ecaterina, vrednica Mucenita a lui Hristos, primeste aceasta putina rugaciune a noastra si te roaga pentru noi sa ne daruiasca bunul Dumnezeu iertare pacatelor, pace, sanatate si ajutor in toate cele bune, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Imparatesei si Maicii lui Dumnezeu, preacuratei Fecioare Maria, tu te-ai aratat vrednica de dragoste, inteleapta Ecaterina, caci cu Dubul Sfant umbrindu-te, ai lepadat de la tine toata dorirea pamanteasca si te-ai logodit cu Mirele tau cel ceresc spre a capata viata nemuritoare; pentru aceasta cantam:

Bucura-te, porumbita cuvantatoare;
Bucura-te, dulce privighetoare;
Bucura-te, frumusete netrecatoare;
Bucura-te, mielusea incantatoare;
Bucura-te, minte inalta;
Bucura-te, tanara prea invatata;
Bucura-te, fecioara blanda si inteleapta;
Bucura-te, inima tare si neintinata;
Bucura-te, lauda invatatilor;
Bucura-te, dulceata maicilor;
Bucura-te, mangaierea saracilor;
Bucura-te, aparatoarea batranilor;
Bucura-te, Ecaterina, mare mucenita a lui Hristos!

si Condacul 1:
Vrednicei de lauda mucenitei Ecaterina, care cu darul de la Dumnezeu si cu invatatura ei cea preainalta a uimit stiinta invatatilor de atunci si a intrecut limba ritorilor pagani prin buna ei cuvantare, sa-i aducem multumire de biruinita, ca prin ale ei rugaciuni sa ne izbavim de ispitele vrajmasilor si sa-i cantam: Bucura-te, Ecaterina, mare mucenita a lui Hristos!
Viata Sfintei aici

Acatistul Sfantului Antonie de la Iezeru Valcea

Antonie de la Iezeru Valcea - Sfant Cuvios !
(23 noiembrie)
Obisnuitul inceput
Condac 1.

Ravnitor al Iubirii de Dumnezeu si invapaiat de Dumnezeiescul Dor, te-ai aratat un Nou Antonie cu nevointele si luptele duhovnicesti, impodobitor al Chipului monahicesc, te-ai facut Parinte al multora si grabnic ajutator, pentru care si noi cu cinstire iti cantam:

Bucura-te Sfinte Prea Cuvioase Parinte Noule Antonie.

Icos 1.

Ales de Dumnezeu, pentru Virtutile parintilor tai, ai urmat Calea cea incredintata, inmultind Talantul ca un vrednic Iubitor de cele Sfinte, lucrand ziua si noaptea in Via Lui Hristos, pentru care ai primit plata ostenelilor tale.

Bucura-te Urmasul Virtutilor Parintesti,

Bucura-te Ales bineplacut al Lui Dumnezeu,

Bucura-te cel impodobit cu Darurile Ceresti,

Bucura-te cel ce ti-ai Sfintit Firea cu acestea,

Bucura-te Pamant bun al semanaturii duhovnicesti,

Bucura-te Margaritar dezgropat din tarina,

Bucura-te ca ai crescut Pom cu multe Roade,

Bucura-te ca si noi ne hranim din acestea,

Bucura-te iti cantam si noi Fii duhov­nicesti,

Bucura-te ajutatorule in toate nevoile,

Bucura-te biruitorule al ispitelor Sufletesti si trupesti,

Bucura-te Sfinte Preacuvioase Parinte Noule Antonie.



Condac 2.

Ca si marele Antonie, ai fost din tinerete plin de Dor Dumnezeiesc, cu alergare neobosita spre cele Ceresti, cu ravna si lepadare de toate cele nefolositoare, cantand neincetat: ALILUIA.



Icos 2.

De la inceput ai pus inainte cele Sufletesti si apoi cele trupesti, castigand Vederea cea mai presus de fire, prin Lumina HARULUI, ce ai primit-o ca DAR de la Dumnezeu.

Bucura-te urmatorule Marelui Antonie,

Bucura-te asemenea lui ravnitorule,

Bucura-te ca in Chip propriu te-ai induhovnicit,

Bucura-te ca in Pamant nou, Roada noua ai crescut,

Bucura-te ca in fire proprie HARUL l-ai primit,

Bucura-te Vas Ales al Apei duhovnicesti,

Bucura-te Fiu vrednic al neamului tau,

Bucura-te Mostenitor de cinste al Darurilor Sfinte,

Bucura-te Lucrator harnic al celor incredintate,

Bucura-te purtator cu nadejde al Crucii Lui Hristos,

Bucura-te neclatit in credinta Mantuirii,

Bucura-te Sfinte Preacuvioase Parinte Noule Antonie.



Condac 3.

Dorinta ta sa mergi la Sf. Munte Athos a fost oprita, ca sa faci din Sihastria ta un Nou Munte Athos, impodobit cu aceleasi nevointe duhovnicesti si cantari fara oprire de ALILUIA.



Icos 3.

In Pestera ta sapata in stanca, Paraclis Sfant ai facut, unde ziua si noaptea te Rugai pentru propriul Suflet si pentru toti, prin Jertfe Liturghiei Lui Hristos.

Bucura-te Iubitorule de Dumnezeu,

Bucura-te cautatorule de cele Sfinte,

Bucura-te ravnitorule al Bisericii Lui Hristos,

Bucura-te doritorule al Impartasirii Liturghiei,

Bucura-te inchinatorule al Jertfei Crucii Lui Hristos,

Bucura-te ca din proprie Inima Paraclis ti-ai facut,

Bucura-te ca Altar in Inima ti-ai cladit,

Bucura-te ca Potir Viu Lui Hristos te-ai aratat,

Bucura-te ca Prescure Vie Lui Te-ai daruit,

Bucura-te ca Chip al Liturghiei te-ai prefacut,

Bucura-te Sfinte Preacuvioase Parinte Noule Antonie.



Condac 4.

Om cu firea erai, dar te-ai facut aseme­nea Ingerilor, ca te-ai ridicat de la cele pamantesti la cele Ceresti, cu Rugaciunea si cantarea de ALILUIA.



Icos 4.

Multe piedici ti s-au pus in cale, dar peste toate ai trecut, cu insetare nepotolita de cele Dumnezeiesti, prin care si noi ne intarim, laudandu-te.

Bucura-te alergatorule dupa cele Ceresti,

Bucura-te insetatule dupa cele Dumnezeiesti,

Bucura-te cel care ai descoperit inselaciunea,

Bucura-te cel care ai calcat peste ea,

Bucura-te, care pe satana ai rusinat,

Bucura-te ca mintea ti-ai smerit,

Bucura-te ca minte de Har ai dobandit, Bucura-te ca Inima de carne, in Inima de Duh ai prefacut,

Bucura-te ca sangele trupesc in cel duhovnicesc l-ai schimbat,

Bucura-te ca Om suprafiresc te-ai facut,

Bucura-te ca ochii de Suflet ti-ai deschis,

Bucura-te ca Vederea de Duh ai primit,

Bucura-te Sfinte Preacuvioase Parinte Noule Antonie.



Condac 5.

Puterea cea de Sus te-a intarit, sa urci fara oprire la cele Inalte, desi Om neputin­cios erai, neclintit stand ziua si noaptea in cantarea de ALILUIA.
Icos 5.

Cu cat te nevoiai mai mult, cu atat duhurile rele te ispiteau cu tot felul de

momele, dar prin Credinta si Nadejde, pe toate le-ai invins.

Bucura-te Fiu al Dumnezeiestii Imparatii,

Bucura-te lacas al Sf. Duh,

Bucura-te Faclie a Luminii de Har,

Bucura-te privire patrunzatoare pana inlauntru,

Bucura-te Vazator al celor nevazute,

Bucura-te floare de Piatra duhovniceasca,

Bucura-te Izvor din Stanca,

Bucura-te Biserica Vie a Lui Hristos,

Bucura-te Liniste de Cantare Lui Dumnezeu,

Bucura-te cel imbogatit cu Sufletul,

Bucura-te Sfinte Preacuvioase Parinte Noule Antonie.

Condac 6.

Nevoindu-te cu toate ostenelile pustnicesti si mai ales cu Slujirea Sf. Liturghii, ai primit cu adevarat Impartasirea Lui Hristos, cantand ALILUIA.

Icos 6.

Nu ai plecat la pustie ca sa fugi de Oameni, ci ca sa te apropii si mai mult de Dumnezeu, ca sa fii si mai de ajutor celor necajiti.

Bucura-te Parinte inteleptit de Har,

Bucura-te cuvios al celor Sfinte,

Bucura-te luptator neobosit cu cele potrivnice,

Bucura-te Slujitorule al Imparatiei de sus,

Bucura-te Credinciosul Evangheliei Lui Hristos,

Bucura-te Stalp de viata monahiceasca,

Bucura-te icoana de traire sihastreasca,

Bucura-te Povatuitor iscusit al calugarilor,

Bucura-te deslusitor al tainelor ascunse,

Bucura-te descoperitorul vicleniilor ucigatoare,

Bucura-te impacarea invrajbitilor,

Bucura-te Sfinte Preacuvioase Parinte Noule Antonie.

Condac 7.

Tot mai mult doreai cele duhovnicesti, facand din Paraclisul Pesterii unde sihastreai, un colt de Rai, cu neincetata cantare de ALILUIA.

Icos 7.

In Rai era Pomul Vietii, iar in sihastria ta era Liturghia Lui Hristos, Noul Pom al Vietii celei nemuritoare.

Bucura-te Om Ingeresc,

Bucura-te Inger omenesc,

Bucura-te tainuitorule al Darurilor de Sus,

Bucura-te cel ce ai castigat Viata de Rai,

Bucura-te slujitorule al Dumnezeiestii Petreceri,

Bucura-te ca pe sarpele caderii l-ai rusinat,

Bucura-te ca in picioare capul lui l-ai calcat,

Bucura-te ca prin Mantuirea ta si noi ne Mantuim,

Bucura-te ca urmandu-te, Darurile tale primim,

Bucura-te cel ce te-ai Unit cu Dumnezeu,

Bucura-te ca prin aceasta pacatul l-ai biruit,

Bucura-te Sfinte Preacuvioase Parinte Noule Antonie.

Condac 8.

Ca un Luceafar al Dragostei de Dumne­zeu, ai stralucit prin desele privegheri de toata noaptea, alungand intunericul inselaciunii pacatului, castigand Iertarea Crucii Lui Hristos, in cantarea de ALILUIA.



Icos 8.

Tu insuti ti-ai tamaduit bolile si ranele, prin Darul Slujirii Lui Dumnezeu, prin care si noi apoi primim tamaduiri ale suferintelor noastre.

Bucura-te podoaba Cuviosilor,

Bucura-te prin care si noi castigam Nadejdea Mantuirii,

Bucura-te mangaietorul bolnavilor,

Bucura-te vindecatorule suferintelor ascunse,

Bucura-te indreptatorule al celor gresiti,

Bucura-te cel care moi inimile celor invrajbiti,

Bucura-te imblanzitorul celor inraiti,

Bucura-te alungarea farmecelor necurate,

Bucura-te dezlegatorule al legaturilor vrajitoresti,

Bucura-te ocrotitorul celor feciorelnici,

Bucura-te scaparea de duhul desfranarii,

Bucura-te Sfinte Preacuvioase Parinte Noule Antonie.

Condac 9.

Douazeci si opt de ani te-ai ostenit in sihastrie, dorind mereu cele duhovnicesti, in cantarea de ALILUIA.



Icos 9.

Atat de mult cereai Domnului Darul Rugaciunii neincetate, incat ziua si noaptea te nevoiai sa o castigi.

Bucura-te Rugatorule fierbinte,

Bucura-te Purtatorule de Rugaciune,

Bucura-te ca si in somn te Rugai,

Bucura-te ca Darul ei l-ai primit,

Bucura-te ca multi la Rugaciunea ta alergau,

Bucura-te ca multi la Rugaciunile tale se implineau,

Bucura-te ca si noi la Rugaciunea ta nadajduim,

Bucura-te ca din Darul Rugaciunii tale ne hranim,

Bucura-te ca prin tine si noi Dar de Rugaciune dobandim,

Bucura-te Parinte Omul Rugaciunii

Bucura-te Cuvioase, Chipul Rugaciunii neincetate,

Bucura-te Sfinte Preacuvioase Parinte Noule Antonie.

Condac 10.

Atat de mult doreai sa dobandesti Rugaciunea neincetata a Inimii, Rugand mereu pe Maica Domnului sa ti-o inlesneasca prin cantarea de ALILUIA.

Icos 10.

Si intr-o zi la Sf. Liturghie, in timpul Axionului insusi Maica Domnului, ti se arata parca aievea, cum iti da Un Potir sa-l tii la piept, din care ai simtit ca iese o putere de Rugaciune.

Bucura-te ca din Potirul Liturghiei Rugaciunea ai primit,

Bucura-te ca prin Maica Domnului Potirul Domnului Iisus ti s-a daruit,

Bucura-te ca Potirul Inimii ti s-a dezvaluit,

Bucura-te ca prin acesta Rugaciunea neincetata ai pornit,

Bucura-te, ca de atunci Izvor de Rugaciune curge din Inima ta,

Bucura-te, ca ai devenit propovaduitorul acesteia,

Bucura-te ca pe toti la Rugaciune ii indemni,

Bucura-te Povatuitorule al Tainei Rugaciunii,

Bucura-te descoperitorul Rugaciunii din Potirul Liturghiei,

Bucura-te ca facand Inima Potir, Rugaciunea se primeste,

Bucura-te, ca prin Maica Domnului aceasta se dobandeste,

Bucura-te Sfinte Preacuvioase Parinte Noule Antonie.

Condac 11.

Dupa mutarea ta din aceasta lume, in smerenie ai vrut sa ramai, neuitand insa pe Fii tai duhovnicesti, ce canta ALILUIA.

Icos 11.

Si noi avem mare nevoie de ajutorul tau, de aceea ne-ai dat totusi Sfintele tale Moaste, prin care cele de trebuinta sa primim.

Bucura-te Parintele nostru duhovnicesc,

Bucura-te Iubire de Parinte mult induratoare,

Bucura-te prin care Mila primim,

Bucura-te grabnicule ajutator in nevoi,

Bucura-te ocrotitorul nostru intru primejdii,

Bucura-te ascultatorul necazurilor noastre,

Bucura-te alinatorul suferintelor noastre,

Bucura-te opritorul rautatii viclene,

Bucura-te potolirea si alungarea duhurilor desfranarii,

Bucura-te liman de scapare,

Bucura-te, degraba impacare a celor invrajbiti,

Bucura-te Sfinte Preacuvioase Parinte Noule Antonie.

Condac 12.

Iti multumim Sfinte Parinte, ca nu te-ai scarbit de neputintele si pacatosenia noastra. Te rugam, nu ne lepada dintre Fii tai duhovnicesti, ca si noi cantam ALILUIA.

Icos 12.

Te rugam Sfinte Cuvioase Parinte Antonie, cel care stii ispitele vietii pamantesti, ajuta-ne in tot ceasul de cumpana si incercare.

Bucura-te Mila de cer pentru noi pamantenii,

Bucura-te Iertare coborata de Sus,

Bucura-te prevedere si scapare de primejdii,

Bucura-te intarire in ceas de ispita,

Bucura-te care ne platesti din faptele tale, datoriile noastre,

Bucura-te milostiv noua celor nevrednici,

Bucura-te iti cantam si noi cei saraci cu Sufletul,

Bucura-te te laudam si noi umilitii,

Bucura-te Parinte bun si iertator,

Bucura-te cel care niciodata nu ne lepezi,

Bucura-te Dragoste care de nimic nu se imputineaza,

Bucura-te Daruire, care niciodata nu conteneste,

Bucura-te Sfinte Preacuvioase Parinte Noule Antonie.

Condac 13.

O Sfinte Noule Antonie, Parintele nostru, cu Rugaciunile tale neincetate si pe noi ne ajuta sa putem duce Crucea noastra pana la Invierea Sufletului, ca sa fim si noi Fii imparatiei Lui Hristos, unde sa cantam vesnic ALILUIA.

(de trei ori)


Se repeta Icos 1.

Rugaciune.
Iti multumim Doamne Iisuse Hristoase, ca ne-ai daruit pe Parintele nostru Antonie de la Iezer, ca sa ne fie mijlocitor si ajutator in neputintele noastre.

Daca nu am avea pe Sfintii Tai Rugatori, ce ne-am face noi ?...

Sfinte Parinte Antonie, toata viata ta ai inchinat-o Iubirii de Dumnezeu. Coboara o picatura de Iubire si pentru noi. Suntem rai si cu pacate de moarte, dar nu deznadajduim de mantuirea noastra, alergand si la sprijinul tau.

Roaga-te Sfinte Parinte Noul Antonie si pentru noi, impreuna cu Preacurata Nascatoarea de Dumnezeu, Mijlocitoarea Lumii catre Hristos, AMIN.
(Alcatuit de Ierom. Ghelasie Gheorghe, Frasinei)

Sinaxar 23 Noiembrie

În această lună în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Amfilohie, episcopul Iconiei.

Acest sfânt, după ce a trecut fiecare treaptă bisericească şi a strălucit cu nevoinţă şi dumnezeiască cunoştinţă, a fost hirotonit episcop al Iconiei, cu voinţa lui Dumnezeu şi alegerea a tot poporul, în vremea împăraţilor Valentinian şi Valent, ajungând încă şi până în vremea marelui Teodosie şi a fiilor lui, în anii 374, învăţător făcându-se al dreptei credinţe şi cu vitejie stând pururea pomenitul împotriva eresurilor lui Arie şi ale lui Macedonie şi ale lui Eunomie, din care pricină, multe prigoniri şi necazuri a răbdat de la cei necredincioşi. Acesta s-a arătat împreună-nevoitor al părinţilor celor 150 ce s-au adunat la Sfântul şi a toată lumea la doilea Sinod împotriva lui Macedonie Pnevmatomahul (adică luptătorul împotriva Sfântului Duh), fiind unul dintre ei, în anii 381.

Iar după ce marele Teodosie a dat stăpânirea părţilor apusului Europei lui Valentinian cel tânăr şi a biruit pe tiranul Maxim, s-a întors la Constantinopol. Atunci marele Amfilohie, intrând la împăratul, l-a rugat să alunge pe arieni. Şi fiindcă împăratul nu voia aceasta, a aflat acest minunat părinte o măiestrie prin care a putut să înduplece pe împărat.

Căci mergând la împărat, a salutat pe Teodosie ca pe un împărat, iar pe Arcadie, fiul lui, care atunci fusese uns nou împărat, l-a salutat în chip prea înjositor. Deci mâniindu-se pentru aceasta Teodosie, a socotit necinstea fiului său arătată necinste adusă lui. Atunci sfântul preaînţelepţeşte a arătat lucrul, zicând: "Vezi, o împărate, cum nu suferi necinstirea fiului tău şi te mânii? Aşa să crezi că şi Dumnezeu şi Tatăl, asemenea Se întoarce şi urăşte pe aceia care hulesc pe Fiul Său şi zic că Acesta este mai prejos decât Tatăl". Atunci socotind lucrul împăratul, îndată a scris lege ca să fie izgoniţi ereticii departe de la cei drept-credincioşi. Iar pururea pomenitul acesta Amfilohie mulţi ani a păstorit turma lui Hristos şi a alcătuit învăţături drept-credincioase; şi ajungând la adânci bătrâneţi, s-a odihnit în pace.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţii Părintelui nostru Grigorie, episcopul Bisericii acragantenilor.

Acesta a fost pe vremea împăratului Iustinian al doilea, care şi Rinotmit se chema, în anii 685. Se trăgea din cetatea Acraganta care se afla în ostrovul Siciliei, fiind fiu din părinţi care se numeau Hariton şi Teodota, oameni evlavioşi şi împodobiţi cu toate faptele bune şi care trăiau cu îndestulare. Deci, când era sfântul de opt ani, a fost dat de părinţii săi să înveţe Sfintele Scripturi. Şi atât de silitor şi nelenevitor s-a arătat la acestea, încât pe toţi i-a făcut a se minuna. Când a ajuns la optsprezece ani, a fost pecetluit cleric, adică făcut anagnost de către Sfântul Potamion, căci era îndemânatic la citire pentru buna glăsuire ce avea. Iar într-o noapte, în vremea când dormea sfântul acesta înaintea patului arhidiaconului Damian, a auzit glasul dumnezeiescului înger, de trei ori chemându-l pe el, ca şi pe proorocul Samuel şi zicându-i: "Grigorie, s-a auzit rugăciunea ta. Deci grăbeşte şi mergi". Iar sfântul, fără a întârzia, a ieşit şi a mers la Cartagena, care acum se numeşte Tunis. Şi aflând acolo pe Marco monahul purtătorul de Duh, care a fost trimis de Dumnezeu către el, a rămas lângă dânsul patru ani, iar de acolo a mers împreună cu acelaşi Marco la Antiohia. Apoi fiind îndemnat prin oarecare dumnezeiască descoperire, a mers la Ierusalim şi acolo a fost făcut diacon de către Macarie, episcopul Ierusalimului. După aceea, de acolo s-a dus la Constantinopol şi s-a arătat lui Gheorghe, cel ce era atunci patriarh. Şi fiindcă atunci se adunase acolo sinod împotriva monoteliţilor, Serghie, Pir şi Pavel, s-a luptat cu dânşii Sfântul Grigorie şi atât de mult a mustrat nebunia lor, încât vestea despre el a ajuns până la urechile împăratului. De la Constantinopol s-a întors la Roma şi acolo a fost hirotonit episcop al patriei sale, cetatea Acragantiei, unde a strălucit foarte, săvârşind minuni şi împodobind-o cu vrednicia arhieriei. Pentru aceasta Savin şi Crischentie şi cu prietenii lor, pizmuind pe sfântul, nenumărate ispite au ridicat asupra lui şi, vinovaţii plăsmuind împotriva lui, l-au prihănit pe el la papa al Romei, care, înşelat de cuvintele lor mincinoase, a închis pe sfântul în temniţă doi ani şi jumătate.

Apoi după porunca împăratului, a scos pe sfântul din temniţă, pentru ca să se judece cu cei ce-l bârfiseră. Atunci a făcut sfântul aceste minunate semne cu lemnele şi cărbunii, Dumnezeu mărind pe sluga sa: căci fetele necuraţilor şi necuvioşilor acelora bârfitori ai sfântului s-au acoperit cu negreaţă întunecată, şi s-au înnegrit, încât şi până astăzi feţele celor din neamul bârfitorilor acelora au rămas înnegrite. Iar tânăra care fusese amăgită de aceia (şi a năpăstuit pe sfântul), după ce a fost chinuită de un duh necurat, la urmă a fost vindecată de către sfântul înaintea poporului. Iar sfântul s-a întors iarăşi la patria şi eparhia sa cu mare cuviinţă, făcând semne şi minuni mai mari decât cele dintâi. Deci aşa vieţuind dumnezeiescul părinte şi ajungând la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Sisinie Mărturisitorul.

Sfântul Sisinie, episcop de Cizic, a fost unul din cei 318 Părinţi de la Primul Sinod Ecumenic şi a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305) şi a guvernatorului Alexandru, având patrie cetatea Cizicului. Deci, fiind pârât la Alexandru că este creştin, a fost legat de cai sirepi care erau siliţi să alerge; apoi a fost bătut cu cruzime şi a primit oţet iute pe nas şi alte chinuri suferiră şi minuni săvârşind, a fost aruncat la închisoare. Iar la Soborul întâi cel a toată lumea adunat împotriva lui Arie, fiind de faţă, Sfântul Sisinie a sugrumat pe Arie cu vinele dreptelor sale dogme, propovăduind pe Fiul de o fiinţă cu Tatăl şi aşa, bine şi cu plăcere de Dumnezeu vieţuind, s-a mutat către Domnul.

Tot întru această zi, pomenirea Prea Cuviosului Părintelui nostru Antonie, care s-a nevoit în Schitul Iezeru din ţinuturile Vâlcii.

sursa foto

Acest fericit părinte Antonie era de neam român şi a trăit pe vremea binecredinciosului voievod Matei Basarab şi a voievodului martir Sfântul Constantin Brâncoveanu. A crescut în dreapta credinţă mergând de mic la Sfânta Biserică, unde îşi găsea desfătarea sufletească. Înaintând cu vârsta, a ajuns preot, spre slava lui Dumnezeu şi bucuria duhovnicească a părinţilor săi.

Lăsând desfătarea lumii acesteia, a îmbrăţişat viaţa monahicească în prea frumoasa pustie de la Schitul Iezeru, în ţinutul Vâlcii.

Aici, Cuviosul Antonie s-a arătat dintru început foarte sârguincios la toată osteneala şi asprimea vieţii mănăstireşti. Atât de mare era nevoinţa sa, încât celorlalţi vieţuitori din chinovie li se părea că fericitul Antonie ar fi în trup duhovnicesc.
Dorind să sporească nevoinţele sale, cu blagoslovenia egumenului mănăstirii a mers la episcopul locului, Ilarion, să-i ceară binecuvântarea să plece în sfântul munte Athos. Episcopul cunoscându-l că este monah îmbunătăţit şi poate fi de folos multora, aici, a stăruit ca el să rămână în ţară. Deci, întorcându-se Cuviosul la Schitul Iezeru şi văzând că Biserica se ruinează, s-a umplut de râvnă şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, al episcopului Ilarion şi cu agoniseala lui a reînnoit sfântul locaş.
După multe nevoinţe, Cuviosul Antonie s-a aprins de dorul pustniciei, pentru care fapt, cu binecuvântarea egumenului său a ieşit din schit şi cercetând mai îndeaproape pustia, a găsit o peşteră mică într-o stâncă. Acolo, singur a săpat o bisericuţă în care s-a rugat neîncetat ziua şi noaptea. Urâtorul de oameni, diavolul însă, i-a adus multe ispite şi supărări, dar pe toate le-a biruit cu darul lui Dumnezeu, cu rugăciunea şi neîncetata lucrare. Cine poate să spună privegherile Cuviosului de toată noaptea, privegherile şi plecăciunile genunchilor săi?

Cuviosul Antonie era mic de stat şi gârbov de bătrâneţe, părul capului era scurt, barba deasă, scurtă şi destul de albă, vesel la căutătură, obrazul frumos, puţin iute din fire şi lesne iertător. Îmbrăcămintea să era simplă şi numai cele de trebuinţă purta.

Pentru înfrânarea trupului purta un brâu din lanţuri de fier împrejurul său, iar hrana sa o lua abia la al nouălea ceas şi atunci numai pâine uscată şi apă dar şi acelea cu măsură. Vin şi băutură ameţitoare nu a gustat niciodată. Pe pat nu dormea, ci numai sta, pentru osteneală, rezemat de nişte pietre. Lacrimile nu-i lipseau din ochi tot timpul la rugăciune.

Cu harul lui Dumnezeu, Cuviosul cunoscând că trecerea din lumea aceasta îi este aproape, a chemat pe ucenicul său Nicolae, cu patruzeci de zile mai înainte şi i-a spus în taină: "Sfârşitul mi s-a apropiat. După ieşirea sufletului, să te nevoieşti să pui trupul meu în gropniţa pe care eu am săpat-o aici în piatră".

După patruzeci de zile, îmbolnăvindu-se Cuviosul, vorbind în pace cuvinte de învăţătură pentru suflet, a adormit în Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ishirion episcopul, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Elen, episcopul Tarsului, care cu pace s-a săvârşit.

Povestire despre vedenia oarecărui Ioan, foarte de folos

Fost-a un om pe vremea împăratului Constantin cel Mare, cu numele Ioan, care era cunoscut împăratului prin meşteşugul său. Acesta, având viaţă înrăutaţită, nu a gândit niciodată la gheenă. Iar Domnul, Cel ce pe toate le iconomiseşte spre folos, a orânduit îndreptarea lui prin vedenie. Căci acesta a văzut o dată în vis că a adus împăratului Constantin un lucru din meşteşugul său şi că pentru aceasta, vorbea împăratului cu îndrăzneală şi se bucurau împreună. După aceasta a văzut pe împăratul că scoate o sabie goală şi, strângându-i părul la un loc, se grăbea să-i taie capul fără milă; iar Ioan plecă gâtul său, socotind că glumeşte cu împăratul. Însă în vreme ce făcea aceasta, a auzit pe împăratul care cu groază îi zice: "Când sabia va atinge părul tău, atunci gâtul tău se va umple de sângele tău". Deci i s-a părut lui că i s-a tăiat gâtul, şi când sabia a venit spre piept, nedumerindu-se şi temându-se, Ioan căuta ajutor de la cineva; şi de frică şi de groaza acelei lupte s-a trezit, şi venindu-şi în fire, sta cu totul spăimântat. Deci, făcându-şi semnul crucii peste trupul lui, zicea: "Mulţumescu-ţi ţie, visule, că această luptă grozavă mi-ai arătat-o numai ca nălucire, nu şi ca faptă". Şi aşa a rămas iarăşi nepocăit şi neîndreptat.

Iar după câtva trecere de vreme, a căzut la grea boală şi chema ajutorul lui Dumnezeu. Atunci a văzut iarăşi, dar nu în vis, ci în uimire fiind, că sta de faţă la un divan judecătoresc. Vedea încă şi un înfricoşător împărat şezând pe scaun şi îmbrăcat cu podoabă împărătească şi arhierească şi de-a dreapta şi de-a stânga lui, şedeau oarecare bărbaţi, cu sfinţită cuviinţă şi cucernicie, iar el sta dedesubtul acelora; de-a dreapta împăratului, şedeau oarecare fameni tineri şi frumoşi, iar de-a stânga lui, şedea unul mai smerit şi mai primitor. Iar în partea din spatele împăratului, era o prăpastie foarte întunecată şi adâncă, care numai la vedere pricinuia frică nespusă şi durere mare. Deci, în vreme ce el sta cu frică şi cu cutremur, i-a zis lui împăratul cel ce şedea: "O, tinere, oare ştii cine sunt Eu?" Iar Ioan i-a răspuns: "Ştiu, Stăpâne, că Tu eşti Cel ce Te-ai întrupat, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu, precum dumnezeieştile noastre Scripturi glăsuiesc". Iar împăratul a zis către dânsul: "Şi dacă tu din Scripturi Mă cunoşti, şi cunoşti încă şi pe cei împreună cu Mine şezători, cum ai uitat ameninţarea care cu câţiva ani înainte ţi-a făcut ţie împăratul Constantin? Sau nu înţelegi ceea ce-ţi zic?" Iar Ioan i-a răspuns: "Înţeleg, Stăpâne, căci încă am în inima mea frica groazei aceleia". Şi a zis împăratul: "Dacă rămăşiţele fricii aceleia le ai încă în inima, cum stăruieşti în răutăţi? Învaţă-te prin cercare, că Eu am fost Cel ce şi mai înainte ţi-am dat ţie groaza aceea, şi nu Constantin".

Şi acestea zicând, a văzut Ioan că numai cu semnul a poruncit împăratul celor ce-l înconjurau ca să arunce pe Ioan în prăpastia ce se vedea în spatele lor. Şi îndată ce au început famenii să împingă fără milă pe Ioan în prăpastie, îndată el a chemat ajutorul Născătoarei de Dumnezeu, că i se păruse că a văzut pe Născătoarea de Dumnezeu acolo în mijloc. Şi îndată a auzit pe împăratul zicând: "Lăsaţi-l pe el să meargă, pentru rugăciunile Maicii Mele".

Până aici este vedenia ce a văzut Ioan; iar el, spăimântându-se şi venindu-şi în fire, s-a dus la un monah cucernic şi i-a povestit totul; iar monahul i-a zis: "Dă slavă lui Dumnezeu, frate, că te-ai învrednicit să iei asemenea învăţătură, şi de aceea trezeşte-te, iubitule, nu cumva şi tu să pătimeşti ca despre care îţi voi povesti".
O asemenea vedenie ca a ta, a văzut-o un om. Şi anume, că se afla în împărăteştile judecătorii, un Gheorghe cu numele, care cu silnicie fiind dus legat ca să fie aruncat într-o prăpastie grozavă, cu totul s-a înspăimântat. Iar unul din cei ce stăteau acolo de faţă, având îndrăzneală către împăratul, a oprit pe cei ce-i duceau pe el în prăpastie şi-l ruga ca să-l lase, dându-le lor chezăşie ca în douăzeci de zile se va îndrepta. Deci după ce i s-a dat drumul, prin acest fel de chezăşie şi ajutor, s-a dus cel ce a văzut vedenia şi a înţeles ce înseamnă şi tălmăcirea lui Gheorghe, care era tras în prăpastie, căci îi era prieten şi cunoscut. Iar Gheorghe, auzindu-le acestea, nu le-a luat în seamă. Aşadar a rămas ticălosul neîndreptat. Iar după ce au trecut cele douăzeci de zile, a fost răpit din viaţa aceasta, şi s-a dus ca să plătească făgăduita datorie. Acestea, cu chip de adăugire le-a povestit monahul acela către Ioan. Iar Ioan auzind acestea, şi având în mintea sa încă vii îngrozirile ce văzuse, şi-a mărturisit fără de ruşine toate păcatele sale, şi schimbându-şi viaţa spre mai bine, a petrecut mulţi ani cu plăcere de Dumnezeu vieţuind, şi aşa murind, s-a dus la veşnicele locaşuri.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.