Dupa obisnuitul început se zic
Condacele si Icoasele
Condacul 1:
Ca ceea ce din pruncie jertfa fara prihana te-ai adus lui Dumnezeu, prin fapta buna, Filotee preafericita, Celui ce din pântecele maicii tale te cunostea pe tine, ceea ce te-ai aratat podoaba fecioarelor si locuitoarea camarii celei de nunta, vrednica esti de lauda! Pentru aceasta cântam tie: Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!
Icosul 1:
Plecând acum genunchii înaintea Facatorului tuturor si mâinile tinzându-le catre Cuvântul Cel mai înainte de veci, iertare gresealelor noastre cerem, putere de cuvânt, luminare si pricepere mintii noastre, ca sa laudam nevointele si vitejiile fericitei Filoteea si catre dânsa sa graim cu caldura unele ca acestea:
Bucura-te, Filoteea, cea din rau tata nascuta;
Bucura-te, ca de mama credincioasa ai fost crescuta;
Bucura-te, trandafirul rasarit din maracine;
Bucura-te, ca tot timpul bun miros reversi din tine;
Bucura-te, ca în lume ai fost blânda mielusica;
Bucura-te, c-a ta mama ti-a fost buna pastorita;
Bucura-te, porunca sfânta, cu desavârsita minte;
Bucura-te, ca de mica ai mers pe caile sfinte;
Bucura-te, ca în chinuri ti-a fost totdeauna traiul;
Bucura-te, ca rabdarea te-a facut sa câstigi raiul;
Bucura-te, ca necazuri suferit-ai multe foarte;
Bucura-te, ca de Domnul te-ai preamarit dupa moarte;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!
Condacul al 2-lea:
Mutându-te din viata aceasta vremelnica, binecredincioasa maica ta, te-a lasat pe tine la toata lipsa plinitoare si mostenitoare faptelor ei celor bune, pe care urmându-le, ai cântat lui Dumnezeu neîncetata cântarea: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Frica si cutremur ne cuprinde pe noi, cei întunecati la minte, ca nu ne pricepem de unde vom începe a-ti aduce tie laude, fecioara, sau care cântare îti vom cânta, sau cu ce cununi te vom încununa; dar îndraznind, pentru rugaciunile tale cele catre Dumnezeu, cu inima umilita cântam tie acestea:
Bucura-te, odraslirea cea în Tîrnov rasarita;
Bucura-te, cea de Domnul în rai acum rasadita;
Bucura-te, aurora cu raze stralucitoare;
Bucura-te, stea cereasca ce luminezi ca un soare;
Bucura-te, ca în lume te-a hranit cereasca raza;
Bucura-te, ca prin tine crestinii se lumineaza;
Bucura-te, ca pe tine te-am câstigat bogatie;
Bucura-te, ca povata ne-ai dat cum sa urmam tie;
Bucura-te, ca prin tine am primit hrana cereasca;
Bucura-te, pilda celor ce vor sa se mântuiasca;
Bucura-te, calauza sufletelor celor drepte;
Bucura-te, îndreptarul fecioarelor întelepte;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!
Condacul al 3-lea:
Auzind tu, fericito, glasul Evangheliei Domnului, care fericeste pe cei milostivi, tare l-ai întiparit în inima ta si cu atâta credinta l-ai primit si atâta l-ai iubit, încât cu înfocata si dumnezeieasca râvna aprinzându-te, cu însutite osteneli si cu sârguinta multa ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Multa purtare de grija ai avut în cugetul tau pentru saraci, fericita Filotee, pentru ca râvneai ca sa nu ramâna nici unul nemiluit din cei ce asteptau de la tine milostenie, nici un flamând sa nu se duca nesaturat, nici un gol neîmbracat, nici un mâhnit nemângâiat; pentru care, laudându-te, cântam tie acestea:
Bucura-te, comoara milei, cea-n veci nedesertata;
Bucura-te, îmbracarea celor goi, fara de plata;
Bucura-te, celor flamânzi pâine buna, hranitoare;
Bucura-te, celor straini casa adapostitoare;
Bucura-te, izbavitoare a celor primejduiti;
Bucura-te, alinare a ranii celor scârbiti;
Bucura-te, celor cazuti grabnica sprijinitoare;
Bucura-le, la nevoie fierbinte folositoare;
Bucura-te, feciorie, cu milostenie-nsotita;
Bucura-te, tinerete, cu viata-mbunatatita;
Bucura-te, mângâierea celor ce se roaga tie;
Bucura-te, ca prin moarte ai ramas dea pururi vie;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!
Condacul al 4-lea:
Vazându-te pe tine vrajmasul firii omenesti ca te-ai apucat de lucrarea si savârsirea faptei celei bune si mai vârtos de fapta care fi-va laudata în ziua Judecatii, a socotit sa te împiedice pe tine ca oarecând pe Eva în rai, dar n-a putut, caci neîncetat cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Ca viforul s-au pornit asupra ta urâtii si spurcatii diavoli si ispitiri fara de numar ti-au adus, ca prin multimea si greutatea ispitelor sa te întoarca pe tine de la o lucrare ca aceasta. Dar tu, fericita, fiind întemeiata pe Hristos, Piatra cea din capul unghiului, tare i-ai sfarâmat pe ei; drept aceea vrednica esti a te cinsti cu acestea:
Bucura-te, fericito, cea de fapte bune plina;
Bucura-te, ca prin chinuri te-ai îmbracat cu lumina;
Bucura-te, desfatarea maicii tale iubitoare;
Bucura-te, diadema a-nteleptelor fecioare;
Bucura-te, prunca sfânta,a Domnului urmatoare;
Bucura-te, milostiva, cea de saraci iubitoare;
Bucura-te, ca pe diavol tu l-ai umplut de rusine;
Bucura-te, ca satana a fost biruit prin tine;
Bucura-te, ca credinta ai avut în Hristos, tare;
Bucura-te, ca rasplata dobândit-ai prin rabdare;
Bucura-te, vitejie, în trup de copil lucrata;
Bucura-te, biruinta, de Duhul Sfânt însuflata;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!
Condacul al 5-lea:
Vifor de urgie mare a pornit tatal tau cel întunecat la minte si împietrit la inima, suflând cu îngroziri si cu chinuri asupra ta, fericita Filotee; dar n-a putut sa te clinteasca, pentru ca întemeiata erai pe Piatra credintei, Hristos, pe care tu, preaînteleapta fecioara, stând, lui Hristos, Celui ce te întarea pe tine, ai cântat: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Cine din pamânteni poate sa spuna cu deamanuntul chinurile tale câte ai suferit de la tatal tau cel întunecat la cuget, si de la mama ta vitrega? Si ce minte poate sa priceapa rabdarea ta, întru toate câte ai patimit? Drept aceea, minunându-ne de viata ta cea mai presus de fire, te laudam cu fericiri ca acestea:
Bucura-te, cea de Domnul pentru mila rânduita;
Bucura-te, ca mult fost-ai de tatal tau chinuita;
Bucura-te, ca adesea fost-ai si crunt biciuita;
Bucura-te, ca pe spate si pe obraz ai fost lovita;
Bucura-te, caci chinuri grele si batai ai îndurat;
Bucura-te, ca pe toate cu tarie le-ai rabdat;
Bucura-te, ca-n trup rani, ca Hristos ai suferit;
Bucura-te, ca din cale nimica nu te-a clintit;
Bucura-te, ca în toate bucuroasa ai patimit;
Bucura-te, ca si viata pentru Domnul ti-ai jertfit;
Bucura-te, ca de Dânsul esti acum în cer marita;
Bucura-te, ca luat-ai cununa nevestejita;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!
Condacul al 6-lea:
Când tu, preafericita Filotee, împarteai hrana saracilor, atunci satana, ca si la luda, a pus în mintea tatalui tau gând rau si ucigas; ca pândindu-te pe tine din loc ascuns si vazându-te hranind flamânzii, îndata s-a umplut de draceasca mânie si a zvârlit în tine cu barda cea plugareasca; si ranindu-ti piciorul îndata ti-ai dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, de Care bucurându-te tare, ai cântat: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Înger s-a trimis atunci din cer ca sa lumineze trupul tau cel fecioresc, mucenita Filotee; si venind, a stat nevazut si a început a grai catre tine:
Bucura-te, mucenita, cea de tatal tau ucisa;
Bucura-te, ca dând mila, catre Domnul esti trimisa;
Bucura-te, ca rabdarea te-a suit la înaltime;
Bucura-te, ca de-aproape vezi pe Preasfânta Treime;
Bucura-te, ca de Domnul esti aleasa si primita;
Bucura-te, ca de Dânsul esti în rai salasluita;
Bucura-te, ca de-a pururi porti luminata cununa;
Bucura-te, ca în ceruri stai cu dreptii împreuna;
Bucura-te, ca ai parte între sfintele fecioare;
Bucura-te, ca de slava te-ai facut mostenitoare;
Bucura-te, ca în ceruri esti de-a pururi desfatata;
Bucura-te, ca-n tot timpul de noi esti binecuvântata;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!
Condacul al 7-lea:
Zacând trupusorul tau cel curat pe pamânt si înca sânge din piciorul tau cel taiat curgând, cu stralucire cereasca a fost înconjurat, încât si locul cel dimprejur s-a umplut de lumina; si aceasta vazând ticalosul si ucigasul tau tata, cu spaima înfricosându-se, a alergat în cetate si a spus cele ce a vazut, ca nu stia întunecatul sa cânte: Aliluia!
Icosul al 7-Iea:
Alergând fecioarele dimpreuna cu mamele lor la locul unde erai ucisa, ca sa te vada pe tine fericita Filotee, si vazând cu ochii lor stralucirea luminii carete înconjura, minunându-se întru sine, au început a te lauda, zicând:
Bucura-te, Filotee, înteleapta si preabuna;
Bucura-te, ca esti noua sora scumpa si cununa;
Bucura-te, ca în ceruri s-a proslavit al tau nume;
Bucura-te, ca lumina esti fecioarelor în lume;
Bucura-te, ca la Domnul ti-a fost inima de mica;
Bucura-te, ca iubindu-L, de chinuri nu ti-a fost frica;
Bucura-te, ca spre bine mult ai fost sârguitoare;
Bucura-te, ca în toate întreci pe alte fecioare;
Bucura-te, ca pe Domnul L-ai câstigat acum mire;
Bucura-te, ca gusti de-acum a raiului îndulcire;
Bucura-te, ca în ceruri te avem mijlocitoare;
Bucura-te, ca la Domnul ne esti calda rugatoare;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!
Condacul al 8-lea:
Auzind arhiepiscopul Tîrnovei cele spuse de tatal tau, îndata, cu dregatorii cetatii si cu tot clerul si poporul a venit la tine; si vazând trupul tau stralucind de lumina, cu frica au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Tot orasul Tîrnovei si satele dimprejur au alergat la locul ce stralucea, fecioara Filotee; si vazând minunea care s-a savârsit întru tine, dimpreuna cu arhiepiscopul ti-au împletit cântari, zicând unele ca acestea:
Bucura-te, a Tîrnovei lauda nestricacioasa;
Bucura-te, sfânt vlastar din maica binecredincioasa;
Bucura-te, crinul fraged din gradina lui Hristos;
Bucura-te, floare alba cu nevestejit miros;
Bucura-te, chip al milei si al dragostei crestine;
Bucura-te, viata scurta învesnicita prin mult bine;
Bucura-te, ca prin trude esti mutata între sfinte;
Bucura-te, ca gusti raiul care l-ai dorit fierbinte;
Bucura-te, ca acolo ti-ai gasit pe maica buna;
Bucura-te, ca te veselesti cu dânsa împreuna;
Bucura-te, ca podoaba Biserica te câstiga;
Bucura-te, ca tot omul te lauda si îti striga:
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!
Condacul al 9-lea:
Strânsa fiind toata multimea popoarelor împrejurul tau, cu frica s-au apropiat de tine, vrând sa te ridice de la pamânt; dar vazând greutatea cea mai presus de fire a trupului tau, toti s-au umplut de mirare si cu spaima au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Întelegând popoarele ca nu-ti este voia sa te ridice de la pamânt, cu nedumerire se uitau unii la altii; apoi, luminati fiind de sus, au început sa numeasca toate mânastirile si vazând ca vrei sa mergi la biserica din Curtea de Arges, au început a grai tie:
Bucura-te, ca tu însati ti-ai hotarât locuinta;
Bucura-te, ca prin Domnul ti s-a împlinit dorinta;
Bucura-te, ca departe s-a vestit al tau sfânt nume;
Bucura-te, ca viata ti s-a cunoscut în lume;
Bucura-te, fericit-o, tu preascump al nostru rod;
Bucura-te, ca te-asteapta Radu Negru Voievod;
Bucura-te, ca mergi astazi sa lucrezi în România;
Bucura-te, ca departe ti-ai întins apostolia;
Bucura-te, ca poporul vine voia sa-ti plineasca;
Bucura-te, iubitoare de tara cea româneasca;
Bucura-te, ca românii te-au câstigat bogatie;
Bucura-te, ca de-a pururi si noi îti vom cânta tie:
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!
Condacul al 10-lea:
Daca s-a dat stire lui Radu Negru Voda ca vrei sa vii în Tara Româneasca, cu lacrimi de bucurie a laudat pe Dumnezeu si luând multime de popoare a alergat catre Dunare întru întâmpinarea ta; si vazându-te de mult popor petrecuta, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Primit-a Domnul tarii românesti, Radu Negru Voda, cu mare bucurie si evlavie cinstitele si sfintele tale moaste si laudând pe Dumnezeu, a grait catre tine asa:
Bucura-te, Filotee, mucenita preacinstita;
Bucura-te, cea de Domnul tarii noastre daruita;
Bucura-te, voitoarea noastra cea de prea mult bine;
Bucura-te, ca pamântul ni s-a luminat prin tine;
Bucura-te, ca noi astazi te primim ca pe un soare;
Bucura-te, ca în juru-ti versi raze mângâietoare;
Bucura-te, ca la Arges ti-ai ales locas în lume;
Bucura-te, ca poporul îti cinsteste al tau nume;
Bucura-te, ca podoaba fi-vei Bisericii vesnic;
Bucura-te, frumusetea si stâlpul ei cel puternic;
Bucura-te, pazitoare a credintei stramosesti;
Bucura-te, mândra floare a gradinii românesti;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!
Condacul al 11-lea:
Faclie purtatoare de lumina te avem pe tine, fecioara Filotee, ca luminezi toata Biserica din Tara Româneasca si izvorând buna mireasma, neîncetat reversi tamaduiri celor ce alearga cu credinta la racla sfintelor tale moaste! Pentru aceasta lui Dumnezeu, Celui ce Te-a preamarit pe tine, cu neîncetate multumiri cântam: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Având noi sfintele tale moaste pe pamântul nostru ca pe o comoara nepretuita, ne umplem de sfintenie si privind la dânsele ca la o lumina cereasca, cu frica si cu cutremur cântam tie acestea:
Bucura-te, ca tu însati ti-ai ales aceasta tara;
Bucura-te, ca la Arges moastele ti se asezara;
Bucura-te, Filotee, sfânta noastra bogatie;
Bucura-te, ca mari daruri ti-a harazit Hristos tie;
Bucura-te, stralucirea credintei celei crestine;
Bucura-te, îndulcirea celor ce vin catre tine;
Bucura-te, lecuirea bolilor nenumarate;
Bucura-te, datatoare de puteri si sanatate;
Bucura-te, rugatoarea cea pentru noi cu caldura;
Bucura-te, ca prin tine spre noi Domnul se îndura;
Bucura-te, ca tot omul din ajutoru-ti apuca;
Bucura-te, ca pe nimeni nu-l lasi mâhnit sa se duca;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!
Condacul al 12-lea:
Auzit-am, fecioara Filotee, viata ta cea dumnezeiasca, vazut-am si minunile tale si îndulcindu-ne de facerile tale de bine ce arati noua în toate zilele, credem si îndraznirii tale catre Dumnezeu. Drept aceea, lui Hristos, Celui ce te-a marit pe tine, din inima îi cântam: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Laudam nevointele tale, Filotee fecioara, cinstim patimile, marim îndelunga-rabdarea ta, fericim sfântul tau sfârsit, cântam barbatia ta cea neînvinsa ce s-a aratat în trupul tau cel tinerel si crud; si privind toate ostenelile vietii tale care te-au preamarit pe pamânt si în cer, unde acum locuiesti, te rugam, fa pomenire si de noi, cei ce alergam la racla sfintelor tale moaste, ca, izbavindu-ne de toata nevoia si împaratiei ceruri-lor facându-ne partas, sa te laudam pe tine, graind unele ca acestea:
Bucura-te, cea la Tîrnov în Bulgaria sfintita;
Bucura-te, cea de ceruri românilor daruita;
Bucura-te, ca acum locuiesti la înaltime;
Bucura-te, ca în lume savârsesti minuni multime;
Bucura-te, ca stai vesnic între cetele marite;
Bucura-te, ca prin tine mila Domnul ne trimite;
Bucura-te, ca vezi fata Ziditorului a toate;
Bucura-te, ca prin tine din primejdii El ne scoate;
Bucura-te, ca solia-ti are trecere la Domnul;
Bucura-te, ca-ti asculta rugile pentru tot omul;
Bucura-te, ca esti noua ajutor întru primejdii;
Bucura-te, ca pe tine te avem stâlp al nadejdii;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!
Condacul al 13-lea:
O, întru tot laudata si mult milostiva mucenita Filotee, primind multumirea noastra cea saraca si aceasta putina rugaciune de acum, de toate relele ne pazeste, pace lumii mijloceste, de vrajmasii cei vazuti si nevazuti ne mântuieste si ne apara pe noi de vesnica osânda, ca dimpreuna cu tine, lui Hristos Dumnezeu sa-I cântam: Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori.
Apoi, se zice iarasi
Icosul cel dintâi: Plecând acum genunchii... si
Condacul întâi: Ca ceea ce din pruncie... si se face otpustul.
(foto- Copyright © 2008 Psalmi de trebuinta)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu