Taina Maslului

Definitia si scopul principal al Tainei

In Taina Maslului se impartaseste credinciosului bolnav in chip nevazut harul tamaduirii sau usurarea durerii trupesti, al intaririi sufletesti si al iertarii de pacatele ramase dupa marturisire, prin ungerea cu untdelemn sfintit, insotita de rugaciunile preotilor. Practicarea ei in timpul apostolilor, deci provenirea ei prin apostoli de la Hristos insusi, e atestata in Epistola lui Iacob: "De este cineva bolnav, sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn in numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si-l va ridica pe el Domnul, iar de va fi facut pacate se vor ierta lui" (5,15).

Una dintre cauzele principale ale deprimarii si descurajarii omului este boala. Si de multe ori nici boala, nici deprimarea nu pot fi invinse numai cu mijloace omenesti. Bolnavul credincios e chinuit si de constiinta ca boala lui are cauza si in unele pacate pe care nu le-a putut marturisi, sau ca eventual va muri fara iertarea acestor pacate. Si cine nu trece in viata lui prin boala si prin aceste deprimari si ingrijorari, care-i maresc suferinta? Ele intra in componenta existentei omenesti. E posibil sa credem ca Dumnezeu nu S-a gandit si la un ajutor dat omului in aceste situatii de boala si de slabire sufleteasca? Taina aceasta arata ca Dumnezeu isi manifesta mila Lui si fata de cei suferinzi care-si pun nadejdea in El, care apeleaza la El cand ajung in aceste situatii. De aceea, in toate rugaciunile Maslului se apeleaza mai ales la mila lui Dumnezeu, iar Dumnezeu apare in aceasta Taina lucrand ca "Doftorul" plin de mila. in pripeala cantarii lui Arsenie, de la sfintirea untului de lemn cu care se unge bolnavul, pripeala ce se repeta dupa fiecare tropar, se cere: "Stapane Hristoase, Milostive, miluieste pe robul tau". Iar in podobia glasului IV se cere: "Doftorul si ajutatorul celor ce sunt intru dureri... daruieste tamaduire neputinciosului robului Tau, Milostive, miluieste pe cel ce mult a gresit si-l mantuieste de pacate".

Uneori harul lui Dumnezeu lucreaza mai mult sau mai putin direct asupra trupului, vindecandu-l, desi, chiar si in acest caz, se produc si intarirea sufleteasca, si iertarea pacatelor celui bolnav. Alteori, vindecarea se produce mai mult prin intarirea puterilor sufletesti; iar alteori, prin iertarea pacatelor nemarturisite, intrucat aceasta intareste sufletul si, prin suflet, si trupul. Dar prin harul acestei Taine se da in mod principal vindecarea trupului. Numai cand este randuit ca bolnavul sa moara, nu se produce acest efect principal, ci numai celelalte.

Taina aceasta poate fi socotita, prin excelenta, Taina a trupului, sau Taina randuita pentru insanatosirea trupului. Prin ea se pune in relief valoarea pozitiva acordata de Dumnezeu trupului omenesc, ca Unul care insusi a luat trup si il tine in veci, ne mantuieste prin el, impartasindu-ne viata dumnezeiasca.

In rugaciunea citita dupa al doilea Apostol si a doua Evanghelie se cere lui Hristos insanatosirea bolnavului, pe baza faptului ca El S-a intrupat si "S-a zidit (creat) pentru zidirea Sa", aratand vointa Lui de a mantui trupul si de a-l inalta in imparatia lui Dumnezeu, de a face din trupuri un mijloc de comunicare vesnica intre Dumnezeu si oameni.

De aceea, tot in aceeasi rugaciune se cere salasluirea Duhului Sfant in cel bolnav, potrivit cuvantului Sfantului Apostol Pavel (1 Cor. 6, 19; 3, 16-17). "Cauta dintru inaltimea Ta cea sfanta, mantuindu-ne pe noi pacatosii si nevrednicii robii Tai, cu darul Sfantului Duh, in ceasul acesta, si-l salasluieste pe dansul intru robul Tau (IV)". Duhul Sfant e inchipuit si comunicat prin untdelemnul sfintit chiar in timpul acestei Taine de catre preoti, untdelemn cu care se unge bolnavul.

Taina Maslului - Scopurile secundare

Existenta omului este nespus de complexa. E imposibil de separat intre trup si suflet atata timp cat omul traieste, deci intre lucrarea harului asupra trupului si asupra sufletului. Insasi vindecarea trupului e simtita de bolnav ca un har dat lui ca persoana umana integrala. Trupul e plin de energiile sufletului; prin el lucreaza sufletul; fara el sufletul nu poate lucra. De aceea harul nu lucreaza asupra trupului fara sa lucreze si asupra sufletului. Asupra sufletului lucreaza, insa, intarindu-l si curatindu-l de pacate si linistindu-i prin aceasta constiinta, ceea ce are un efect intaritor si asupra trupului, ca sa-l faca un instrument al lucrarii bune a sufletului si ca sa intareasca si sufletul.

De aceea in rugaciunile Tainei se cer impreuna: tamaduirea trupului, iertarea de pacate si curatirea sufletului de pacate. Salasluirea Duhului are mai ales scopul curatirii de pacate si al tamaduirii de patimi si al ridicarii omului la o viata de sfintenie, de slujire curata a lui Dumnezeu. intrucat pacatul este o boala a sufletului mai ales cand s-a indesit in patimi, si ca atare e si o cauza a bolii trupului, Maslul este socotit atat ca o tamaduire a trupului, cat si a sufletului, si Dumnezeu e numit "Doftorul sufletelor si al trupurilor". El e socotit necesar si pentru vindecarea patimilor, intrucat, chiar daca pacatele care au provenit din ele, sau le-au produs pe ele, au fost marturisite, ele nu se pot tamadui asa de usor si e imposibil ca sa nu tasneasca din ele fapte pacatoase aproape continuu.

Insistenta cu care se cere, cu mult mai mult decat in Taina Pocaintei, tamaduirea bolnavului de patimile sufletesti odata cu tamaduirea trupului, ne da sa intelegem ca mai ales la aceste radacini ale pacatelor se refera Taina Maslului, caci la aceasta faza progresata a slabiciunilor pacatoase ale omului, provenita din nesocotirea Tainei Pocaintei si a conlucrarii sale cu harul Botezului si al Mirungerii, se reduce de fapt pacatosenia. Spovedania anterioara Maslului a adus bolnavului iertare de pacatele marturisite, dar el n-a avut timp sa topeasca, prin conlucrare cu harul redobandit, slabiciunile pacatoase, hranite printr-o obisnuinta indelungata cu pacatul, slabiciuni care explica adeseori si boala trupului. Sau, poate, bolnavul n-a putut descrie in mod corespunzator aceste slabiciuni, care se pierd adeseori in ceata indefinitului.

Pe langa aceea, pe cat de imposibil este sa se separe intre trup si suflet, tot pe atat de imposibil este sa se separe intre omul total si influenta fenomenelor vazute si a fortelor rele nevazute asupra lui. Eliberarea de influentele vazute se face si prin intarirea simturilor trupului cu harul Sfantului Duh, a carui introducere in ele se face prin ungerea lor cu untdelemnul sfintit. Prin aceasta simturile sunt curatite, sfintite, intarite in ele insesi impotriva ispitelor ce vin de la lucrurile din afara si de la fortele rele nevazute prin mijlocirea lor.

Astfel, in rugaciunile Maslului in care se cer deodata tamaduirea trupului, iertareade pacate si tamaduirea de patimi, eliberarea simturilor de influentele rele si ungarea vrajmasului, toate acestea se cer pentru ca bolnavul, devenit sanatos trupeste si sufleteste, sa poata trai o viata curata, inchinata slujirii lui Dumnezeu, ceasta arata ca Taina Maslului nu e pentru moarte ca in Catolicism, ci pentru o viata intru sanatate si curatie.

Lucrarea Sfantului Duh in om, care e ceruta si acordata prin Taina Maslului, nu s-ar putea efectua insa fara o deschidere a sufletului bolnavului, prin credinta si cainta. Poate mira faptul ca bolnavului care primeste aceasta Taina nu i se cere o marturisire de credinta ca la Botez, unit cu Mirungerea, si ca la Euharistie, o marturisire a pacatelor unite cu marturisirea credintei, ca in Taina Pocaintei; dar preotii au temeiul sa o considere data, asa cum considera episcopul marturisirea de credinta data de cel ce se hirotoneste intru diacon sau preot (prin certificat teologic si prin spovedanie inainte de Hirotonie), sau invoirea data de cei ce se casatoresc. Insusi faptul ca bolnavul cheama preotii sa se roage pentru el implica credinta lui in lucrarea lui Dumnezeu prin aceasta Taina. Pe langa aceea, de obicei, el se marturiseste inainte. Apoi omul bolnav are o sensibilitate deosebita pentru Dumnezeu. El isi da seama de neputinta sa ca om si a omului in general si isi pune suprema nadejde in Dumnezeu. Dumnezeu i-a devenit mai transparent prin slabiciunea trupului.

De aceea, preotul se intemeiaza si pe credinta si cainta bolnavului, cerand de la Dumnezeu harul Lui tamaduitor si curatitor.

Iata cateva texte din rugaciunile Maslului, edificatoare pentru aceste scopuri ale lui si pentru deschiderea bolnavului fata de ele.

Mai intai in rugaciunea amintita (dupa a doua Evanghelie), dupa ce s-a cerut salasluirea Duhului Sfant in cel bolnav, se spune: "Caci el si-a cunoscut pacatele si a venit cu credinta la Tine. Deci, primindu-l cu iubirea Ta de oameni, ori de a gresit cu cuvantul sau cu gandul, iertandu-l, sterge-l si curateste-l pe el de tot pacatul si, petrecand pururea impreuna cu el, pazeste-l in ceilalti ani ai vietii lui, ca, umbland intru indreptarile Tale, sa nu mai fie o batjocura a diavolului, ca si in dansul sa se mareasca prea sfant numele Tau". Iar inainte de acestea s-a cerut tamaduirea trupului bolnavului.

Intr-o cantare, mai inainte de sfintirea untului de lemn, se cere: "Cauta din cer, Cela ce esti neajuns, ca un milostiv, cu mana Ta cea nevazuta insemnand, Iubitorule de oameni, prin untul de lemn al Tau cel dumnezeiesc, simturile acestuia ce alearga la Tine cu credinta si-si cere iertarea greselilor, daruindu-i tamaduire sufletului si trupului, ca sa Te preamareasca pe Tine cu dragoste, marind stapanirea Ta". Preotii ung pe bolnav cu untdelemn la simturile principale, in semnul crucii, iar semnificatia crucii in aceasta ungere o arata cantaretul care canta in timp ce preotul savarseste aceasta ungere: "Doamne, arma asupra diavolului crucea Ta ai dat noua, ca se scutura si se cutremura nesuferind a cauta spre puterea ei, caci mortii i-ai sculat si moartea ai surpat". Insusi Hristos cel jertfit Se salasluieste prin semnul crucii in bolnav, dandu-i puterea infranarii de la pacate, a rezistentei la orice egoism al pornirilor pacatoase; cu ea se va intari sufletul lui, pentru ca sa biruiasca boala din trup. Crucea e mijlocul prin care vine puterea din trupul lui Hristos, Care a biruit moartea.

Impotriva actiunii fortelor nevazute se cere si ajutorul nevazut al sfintilor, al mucenicilor, al Maicii Domnului.

Mai e de mentionat ca Maslul se face de obicei cu participarea mai multor credinciosi, care se roaga si ei concomitent cu preotii. Din aceasta larga comuniune, din acest semn al dragostei pe care i-l dau mai multi semeni in starea lui de boala si neputinta, bolnavul prinde de asemenea putere de refacere trupeasca si sufleteasca. Cuvantul lui Homiakov: "Nimenea nu se mantuieste singur, ci se mantuieste prin rugaciunile Bisericii, ale sfintilor, ale Maicii Domnului", se adevereste si la savarsirea acestei Taine.

Insasi savarsirea acestei Taine de catre mai multi preoti (de sapte, sau macar de doi) manifesta vointa Bisericii de a pune mai multe forte ale ei in miscare, prin comuniunea in rugaciune si in dragoste, pornirea mai multora de a scapa un membru al ei de situatia de neputinta si de durere in care se afla. Mai ales la boala simte omul trebuinta simpatiei si a comuniunii, mai ales in aceasta ocazie se adevereste cum omul slabit prinde putere din dragostea mai multora.

Dar aceasta comuniune ii da puteri omului nu numai prin ceea ce are omenesc in ea, ci in primul rand prin faptul ca toti cei ce vin si intra intr-o comuniune cu semenul lor bolnav, vin cu credinta in Hristos, Care a vindecat toata boala si neputinta, a biruit moartea, a vindecat pe unii oameni pentru rugaciunile altora si a spus ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Lui, adica in credinta in El si in dragostea intre ei, este si El in mijlocul lor. Ei il ajuta pe cel bolnav numai pentru ca fac transparenta si lucratoare, prin credinta si rugaciunea lor, prezenta si puterea lui Hristos, numai pentru ca inlesnesc comuniunea bolnavului cu Hristos prin credinta lui, intarita de credinta lor.

Ca in toate Tainele, tot asa si in aceasta Taina comuniunea cu preotul si cu alti semeni ne ajuta sa intram in comuniune cu Hristos. In cele de mai sus s-au spus cele necesare si despre elementele constitutive ale Tainei: despre preoti ca savarsitori, despre primitorii ei, despre untdelemnul sfintit, despre mana preotului care unge pe bolnav cu el, in numele Domnului, despre deschiderea bolnavului, prin credinta si cainta, harului tamaduitor al trupului si al slabiciunilor sufletesti si al iertarii pacatelor, ce i se impartaseste.

Madularele trupului sunt unse de sapte ori in semnul crucii, dupa citirea a sapte pericope evanghelice si din Apostol, si dupa citirea a sapte rugaciuni, pentru ca sapte sunt darurile Sfantului Duh, pentru ca sapte au fost duhurile rele scoase din femeia pacatoasa, pentru ca numarul sapte simbolizeaza totalitatea formelor raului, dar si a darurilor lui Dumnezeu. Dupa numarul sapte vine numarul opt care simbolizeaza odihna si fericirea nesfarsita.

In toate se arata o insistenta, pentru ca boala trupeasca si sufleteasca in care a cazut omul il face inapt de viata normala, sau il ameninta cu sfarsitul vietii pamantesti. El trebuie ajutat in mod staruitor, prin puterea lui Hristos, sa se faca sanatos trupeste si sufleteste, sau macar sufleteste, daca sfarsitul lui se va dovedi apropiat. Intrucat mantuirea sta in comuniunea cu Hristos, atotiubitoarea persoana dumnezeiasca devenita om, iar omul s-ar putea ca din boala prezenta sa treaca in moarte, lipsit, din pricina patimilor sale, de capacitatea pentru aceasta comuniune, intrucat n-a inaintat, prin celelalte Taine si prin conlucrarea sa, in ea, Biserica face un efort maxim sa-l pregateasca pentru aceasta comuniune cu Hristos si sa-l deschida comuniunii cu semenii, deci un efort maxim pentru mantuirea lui prin mai multi preoti, prin mai multe rugaciuni, prin mai multi credinciosi, care se roaga impreuna, deschisi comuniunii cu Hristos si dornici sa intareasca comuniunea cu cel bolnav.

Parintele Dumitru Staniloae