Condacele si Icoasele:
Condacul 1:
Inaintea celui cu chip si nevinovatie ingereasca, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestramutata credinta s-a invrednicit a sta alaturi de scaunul nemuritorului imparat, Pantelimon, ridicam rugaciunile noastre si cerem sa ne asculte durerile si cu puterea ce-i este data de la Dumnezeu ca un doctor fara de arginti, sa ne cerceteze degrab si sa inlature de la noi bolile sufletesti si trupesti, ca izbaviti cu platosa bunatatii sale, in tresaltari de bucurie, sa-i cantam: Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!
Icosul 1:
Din pruncie ti-ai pastrat sufletul curat, mucenice, caci maica ta cu mare grija ti-a sadit in inima credinta in dulcele Iisus, pe care mai tarziu batranul Ermolae, stropind-o cu apa cea vie, pe care si el o avea de la imparatul nemuritor, ai parasit paganatatea si ti-ai deschis larg sufletul sa primesti pe Hristos; pentru care iti cantam:
Bucura-te, sfinte cu adanca judecata;
Bucura-te, ca dreapta ti-a fost credinta urmata;
Bucura-te, al pieritorilor zei dispretuitor;
Bucura-te, al blandului Iisus urmator;
Bucura-te, ca dupa Domnul ai insetat;
Bucura-te, ca dreapta rasplatire ai capatat;
Bucura-te, ca n-ai tinut la bogatii pamantesti;
Bucura-te, cel ce ti-ai adunat comori ceresti;
Bucura-te, cel ce stai intre cetele sfintilor;
Bucura-te, ajutatorul napastuitilor;
Bucura-te, podoaba crestinilor cea nepretuita;
Bucura-te, mangaierea noastra mult dorita;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!
Condacul 2:
De mic ramas fara mama, sfinte, ai fost dat de tatal tau la invatatura paganeasca si la mestesugul vindecarilor cu puterea zeilor; dar ca o trestie neinfranta ai ramas in mijlocul vanturilor vrajmase si nu ai gasit alinare pana ce n-ai aflat calea Dumnezeului celui adevarat, Caruia ii cantam: Aliluia!
Icosul 2:
Adanc fiind ranit de dragostea in Hristos, cand veneai de la Ermolae si ai intalnit pe copilul muscat de vipera, atunci intaia oara te-ai rugat in genunchi lui Dumnezeu, de la care a si venit mantuirea, caci copilul a inviat, vipera a murit, iar tu ai primit botezul si te-ai impartasit cu trupul si cu sangele Domnului; pentru care te laudam asa:
Bucura-te, tinerete inchinata lui Hristos;
Bucura-te, nadejdea bolnavilor cea cu folos;
Bucura-te, cel ce stii sa inalti la ceruri rugaciuni;
Bucura-te, cel ce peste noi reversi minuni;
Bucura-te, ca Domnul putere ti-a dat;
Bucura-te, cel ce copilul ai inviat;
Bucura-te, bucuria multor indurerati;
Bucura-te, uimirea multor invatati;
Bucura-te, ostas neinvins al lui Hristos;
Bucura-te, ca ai aprins credinta crestina in inimile multora;
Bucura-te, intoarcerea multor rataciti;
Bucura-te, mangaierea celor amarati;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!
Condacul 3:
Desi cu trup omenesc pe pamant, sufletul ti l-ai inaltat spre cer. Pentru aceasta, cu dreptate te privesc credinciosii ca pe o stea cereasca, de unde vine raza mantuirii in toate necazurile; drept care impreuna cu tine cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3:
Ravna multa ai pus, sfinte, ca sa intorci de la inchinarea de idoli catre Domnul chiar pe tatal tau, dar el tot pagan a ramas, pana ce a vazut tamaduirea pe care ai dat-o, in numele lui Hristos, unui orb si atunci impreuna cu acela, a primit botezul. Pentru aceasta primeste de la noi lauda ca aceasta:
Bucura-te, cercetator al durerilor;
Bucura-te, vindecator ai orbilor;
Bucura-te, cel ce dai lumina ochilor trupesti si celor sufletesti;
Bucura-te, sfaramator al curselor diavolesti;
Bucura-te, al sufletului tau vanator;
Bucura-te, al doctorilor doctor;
Bucura-te, ca lucrezi cu puterea lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca in tine nadajduim si noi;
Bucura-te, stavilar al potrivnicilor;
Bucura-te, lauda ingerilor;
Bucura-te, a paginilor mirare;
Bucura-te, bucuria mamei tale;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!
Condacul 4:
Ca norul ce umbrea pe evrei in pustie, astfel te-ai aratat Nicomidiei si apoi intregii lumi, caci oricine alearga la tine cu credinta gaseste alinare, fiind imputernicitul si alesul Domnului, Caruia pentru darul ce ti-a dat ii cantam: Aliluia!
Icosul 4:
Ca fulgerul s-a raspandit vestea bunatatii si a minunilor tale, sfinte, facand sa se ingrijoreze invatatorii pagini, care indata au cerut imparatului pierderea ta, ca a unuia ce esti partasul lui Hristos, iar tu neabatut ai ramas in credinta; pentru care iti cantam:
Bucura-te, cel ce ti-ai impartit mostenirea saracilor;
Bucura-te, cel ce prin case si inchisori milostenie si tamaduiri aduci celor necajiti;
Bucura-te, ingrozirea paganestilor conducatori;
Bucura-te, ca desertaciunea paganeasca vrei sa omori;
Bucura-te, cel ce imparatului ai fost impotrivitor;
Bucura-te, ca Hristos in lupta ti-a fost intaritor;
Bucura-te, ca multime de chinuri ti-au pregatit;
Bucura-te, cel ce cu rabdare chinurile ai suferit;
Bucura-te, ca multi, privindu-te, cu tine au crezut;
Bucura-te, cel ce Domnului noi mucenici ai facut;
Bucura-te, cel ce simti bucurie in chinuri;
Bucura-te, cel de la care mostenim frumoase pomeniri;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!
Condacul 5:
Cele ce pentru pagani erau de pret pentru tine erau fara de pret; si cele fara de pret la ei erau de mare pret la tine; caci ai dispretuit dregatoriile si bogatiile vremelnice cu care erai ispitit, pentru a castiga bunatatile nepieritoare de la Dumnezeu, Caruia ii cantam: Aliluia!
Icosul 5:
Neinduplecat vazandu-te, imparatul a poruncit sa fii spanzurat gol pe lemn, cu fiare sa fii sfasiat si cu facli ars, dar nepieritorul imparat neatins te-a pastrat, spre uimirea tuturor; de care lucru si noi minunandu-ne, cantam:
Bucura-te, ca ai dovedit imparatului puterea lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca un vechi slabanog s-a tamaduit prin darul tau;
Bucura-te, ca paganatatea de rusine a ramas;
Bucura-te, ca vrajmasii ti-au cerut noi torturi intr-un glas;
Bucura-te, sfinte, care ti-ai pus trupul spre chinuri;
Bucura-te, cel patruns de credinta adanca;
Bucura-te, ca, gandindu-te la Domnul, te-ai mangaiat;
Bucura-te, ca, Hristos in chipul lui Ermolae ti s-a aratat;
Bucura-te, ca fiarele cu care erai sfasiat ca ceara s-au muiat;
Bucura-te, ca de pe lemnul chinurilor sanatos ai fost slobozit;
Bucura-te, ca facliile cu care erai ars s-au stins;
Bucura-te, ca infocata credinta in inimile multora ai aprins;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!
Condacul 6:
Pe ganduri ai pus pe cei ce te chinuiau, sfinte, si incruntati la fata si la suflet, se intrebau de unde ai atata putere si de ce zeii nu te pierd? Atunci au iscodit noi chinuri, pe care tu primindu-le increzator in puterea lui Dumnezeu, cantai. Aliluia!
Icosul 6:
Plumb mult intr-un cazan punand si sub limbile focului topindu-l, ai fost aruncat in aceasta vapaie cu nadejdea desarta ca acum se va sfarsi cu tine, dar tu, viteazule mucenic, iarasi nevatamat ai ramas, precum mai inainte Dumnezeu pazise pe maritul apostol loan. Pentru aceasta iti cantam:
Bucura-te, floarea nadejdilor catre Dumnezeu;
Bucura-te, in boli si in necazuri izbavitorul meu;
Bucura-te, pentru noi, pacatosii, al lui Dumnezeu imblanzitor;
Bucura-te, al rugaciunilor noastre catre Domnul purtator;
Bucura-te, tare sprijinitor al copiilor nostri;
Bucura-te, indestularea cea buna a caselor noastre;
Bucura-te, roua ce inimile racoresti;
Bucura-te, cel ce de asupriri ne izbavesti;
Bucura-te, vindecarea celor ce de la oameni nu-si gasesc alinare;
Bucura-te, ca din valurile deznadejdilor prin tine aflam izbavire;
Bucura-te, cel ce vapaia plumbului ai racorit;
Bucura-te, cel ce cununa nevestejita ti-ai pregatit;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!
Condacul 7:
Zile de-a randul ai fost chinuit, sfinte, dar acestea mai multa rasplatire ti-au adus si multumirea mai mult ti-a crescut, cand cu chinurile tale, dor mare ai aprins in inimile multora, sa paraseasca zeii si sa treaca la Hristos, cantandu-I; Aliluia!
Icosul 7:
Piatra ti-au legat de gat, Pantelimoane, si in mare ai fost aruncat, dar Stapanul marilor si pe tine si piatra a facut-o usoara si plutitoare, caci ai mers pe luciul apei, iesind la mal. Deci, bucurandu-ne si minunandu-ne, iti cantam:
Bucura-te, cel ce nu te infricosezi de chinuri, viteazule;
Bucura-te, cel inarmat cu barbatie si credinta, alesule;
Bucura-te, al puterii firii infrangator;
Bucura-te, al adancului marii stapanitor;
Bucura-te, plutitor deasupra apelor;
Bucura-te, vietuitor deasupra ispitelor;
Bucura-te, tinere plin de mireasma duhovniceasca;
Bucura-te, dobanditor de slava cereasca;
Bucura-te, liman al celor ingreuiati;
Bucura-te, multumirea celor indurerati;
Bucura-te, raspanditorule al credintei;
Bucura-te, iubitorule al umilintei;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!
Condacul 8:
Nici tineretea, nici nevinovatia si nici puterea minunilor tale, n-au schimbat inimile chinuitorilor, ci mai rau sporind in manie, iti iscodeau alte patimiri crezand ca pot pune lumina sub obroc; iar tu faclie mai luminoasa te aratai, spre bucuria lui Dumnezeu cantand: Aliluia!
Icosul 8:
Neincetat ai fost ispitit cu bunatati si cinstiri lumesti, dar ca pe niste curse in calea catre cer judecandu-le, ai fost aruncat in mijlocul leilor si nelinistiti te-au privit, dorind sa-ti vada trupul sfasiat; dar Stapanul tuturor gurile fiarelor a inchis; pentru care iti cantam:
Bucura-te, cel ce esti cu nevinovatie incununat;
Bucura-te, ca pentru nevinovatie la chinuri ai fost dat;
Bucura-te, ca lupta cea buna ai luptat;
Bucura-te, ca Dumnezeu minunat te-a aratat;
Bucura-te, lumina ce sub obroc nu s-a putut pune;
Bucura-te, vietuitor plin de fapte bune;
Bucura-te, cel ce bunatatile lumesti curse le socotesti;
Bucura-te, ca te-ai facut asemenea ostilor ceresti;
Bucura-te, noule Daniele, aruncat in mijlocul leilor;
Bucura-te, ca fiarele s-au facut asemenea mieilor;
Bucura-te, ca vrajmasii doreau sa te piarza;
Bucura-te, ca Hristos nevatamat te-a pazit;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!
Condacul 9:
Vazand taria ta, sfinte, multi din pigani au crezut in Hristos, pentru care lucru imparatul de manie a fost cuprins, iar tu, Pantelimoane, te veseleai pentru vanari de noi suflete, cu care si noi cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9:
Si pe roata cu cuie ai fost chinuit, dar roata s-a sfaramat, lovind pe multi necredinciosi si fermecator socotindu-te, ai marit pe preotul Ermolae, dascalul tau. Atunci cu trei ostasi te-au insotit, sfinte, spre a-l aduce imparatului care si lui ii dorea sfarsitul. Deci pentru noua jertfa ce prin tine se pregateste graim:
Bucura-te, propovaduitorul dumnezeiestii credinte;
Bucura-te, cel ce infrunti maniile aprinse;
Bucura-te, ca pe roata ai fost strunjit;
Bucura-te, ca de crestinatate esti preamarit;
Bucura-te, cel ce ai fost socotit fermecator;
Bucura-te, caci cu Hristos te-ai aratat biruitor;
Bucura-te, al lui Ermolae de mucenicie vestitor;
Bucura-te, caci cu dascalul tau esti patimilor;
Bucura-te, ca ucenici ai lui Ermolae, Erimp si Ermocrat s-au aratat;
Bucura-te, ca la moartea lor, pamantul s-a cutremurat;
Bucura-te, cel ce Treimii pe pamant ai slujit;
Bucura-te, ca prin vindecari doctor al Domnului te-ai dovedit;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!
Condacul 10:
Zadarnice au fost chinurile paganilor, sfinte, caci drumul ti-a fost drept catre Hristos; pentru aceasta te-ai invrednicit de darul tamaduirilor ce-l versi tuturor celor ce cu credinta vin la tine cu rugaciuni si cu care canti lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10:
Cine nu te va lauda, vazandu-te cu ochii mintii, ca ai fost impins si izbit ca un raufacator, spre marginea Nicomidiei, unde ti se hotarase taierea capului si tu mai linistit si mai vesel te-ai aratat. Pentru aceasta din nou primeste aceasta lauda:
Bucura-te, cel ce loviri ca Domnul ai primit;
Bucura-te, ca pentru Iisus toate ai suferit;
Bucura-te, ca in chinuri Domnului slava dadeai;
Bucura-te, ca imparatia cereasca cu dor o cautai;
Bucura-te, ca numele din Pandoleon ti-a fost schimbat;
Bucura-te, ca glas din cer Pantelimon te-a chemat;
Bucura-te, ca dupa nume esti mult-miluitor;
Bucura-te, ca dupa fapte esti mult-indurator;
Bucura-te, ca fata ca de inger ti s-a facut;
Bucura-te, ca chinuitorii in laturi s-au abatut;
Bucura-te, ca spre lovire calaii ai indemnat;
Bucura-te, ca abia indraznind capul ti-au taiat;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!
Condacul 11:
Cu durere dreptcredinciosii au privit sfarsitul tau, Pantelimoane; caci tu le-ai fost flacara nestinsa a dreptei credinte, miluitor al celor lipsiti si vindecator al celor bolnavi, dar ne mangaiem ca te-ai suit la Dumnezeu, de unde nu incetezi a privi spre multimea ce te cheama in rugaciuni si, izbavind-o de dureri, canti lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11:
Senin la suflet si bland la chip ti-ai primit sfarsitul, trecand O astfel in imparatia cereasca, unde esti intampinat de Sfanta Treime si asezat de-a dreapta Sa, marit de sfinti si de puterile ceresti; pentru care lauda ca aceasta iti aducem:
Bucura-te, mireasma ce pana la cer te-ai ridicat;
Bucura-te, ca duhul tau Treimii l-ai incredintat;
Bucura-te, mult-plansule de credinciosii pamantului;
Bucura-te, mult-laudatule de puterile ceresti;
Bucura-te, a lui Ermolae, Erimp si Ermpcrat bucurie;
Bucura-te, cu inaintasii mucenici impreuna-vietuire;
Bucura-te, ca de pamant nicidecum nu te-ai departat;
Bucura-te, ca in rugaciuni pe orice credincios ai ascultat;
Bucura-te, albina ce te-ai imbogatit in fapte bune;
Bucura-te, ca ai fost incoronat cu nepieritoare cunune;
Bucura-te, piatra la temelia crestinatatii;
Bucura-te, infrangator al paganatatii;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!
Condacul 12:
Lupta cea buna ai luptat, credinta ai pastrat, multumindu-ti sufletul, ca ai urmat lui Hristos, iar pentru noi ai ramas vrednica pilda, ca, privind la tine, sa-ti urmam credinta si in ispite sa ne inarmam cu armele tale si biruitori sa multumim iui Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Icosul 12:
Si dupa moarte ai savarsit minuni, Pantelimoane, caci in loc de sange lapte a curs din grumazul tau si maslinul de care ai fost legat spre taiere, in vederea tuturor s-a umplut de roade; de aceea iarasi auzi de la noi:
Bucura-te, bucuria Tatalui;
Bucura-te, lauda Fiului;
Bucura-te, desfatarea Duhului Sfant;
Bucura-te, miluirea celor de pe pamant;
Bucura-te, izvor nesecat de tamaduiri;
Bucura-te, izbavitor de chinuri;
Bucura-te, doctor sufletesc si trupesc;
Bucura-te, alesule al Tatalui ceresc;
Bucura-te, cel ce linistesti sufletele;
Bucura-te, cel ce imblanzesti cugetele;
Bucura-te, cel ce scapi de urgia dusmanilor;
Bucura-te, cel ce inlaturi norul suspinelor;
Bucura-te, cel ce primesti gandurile si puterile;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!
Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)
Sfinte Mare Mucenice si tamaduitorule, Pantelimoane, tie iti varsam durerile noastre de multe feluri si tu fara intarziere, cu puterea ce o ai de la Dumnezeu, spre Care ne esti mijlocitor, auzind suspinuri inabusite in noapte, in zi, in pat de suferinta, in calatorii, fii celor ce se roaga tie, dupa nevoile fiecaruia: celor nelinistiti, linistitor, celor asupriti, aparator, celor in primejdii, izbavitor, celor invaluiti in pacate, scutitor, ratacitilor indrumator, bolnavilor deplin vindecator, orfanilor tata, vaduvelor parinte, sotilor intaritor in casnicie, celor porniti cu rautate, imblanzitor si ne intareste in fata necazurilor, caci suntem slabi si istoviti, sfinte, si astfel cu puterea ta, descatusati de amaraciunile noastre, sa petrecem in multumire, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Apoi se zice iarasi Icosul 1:
Din pruncie ti-ai pastrat sufletul curat, mucenice, caci maica ta cu mare grija ti-a sadit in inima credinta in dulcele Iisus, pe care mai tarziu batranul Ermolae, stropind-o cu apa cea vie, pe care si el o avea de la imparatul nemuritor, ai parasit paganatatea si ti-ai deschis larg sufletul sa primesti pe Hristos; pentru care iti cantam:
Bucura-te, sfinte cu adanca judecata;
Bucura-te, ca dreapta ti-a fost credinta urmata;
Bucura-te, al pieritorilor zei dispretuitor;
Bucura-te, al blandului Iisus urmator;
Bucura-te, ca dupa Domnul ai insetat;
Bucura-te, ca dreapta rasplatire ai capatat;
Bucura-te, ca n-ai tinut la bogatii pamantesti;
Bucura-te, cel ce ti-ai adunat comori ceresti;
Bucura-te, cel ce stai intre cetele sfintilor;
Bucura-te, ajutatorul napastuitilor;
Bucura-te, podoaba crestinilor cea nepretuita;
Bucura-te, mangaierea noastra mult dorita;
Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!
si Condacul 1:
Inaintea celui cu chip si nevinovatie ingereasca, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestramutata credinta s-a invrednicit a sta alaturi de scaunul nemuritorului imparat, Pantelimon, ridicam rugaciunile noastre si cerem sa ne asculte durerile si cu puterea ce-i este data de la Dumnezeu ca un doctor fara de arginti, sa ne cerceteze degrab si sa inlature de la noi bolile sufletesti si trupesti, ca izbaviti cu platosa bunatatii sale, in tresaltari de bucurie, sa-i cantam: Bucura-te, Mare Mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu