Psalmul 7

Al lui David.
l. Doamne, Dumnezeul meu, in Tine am nadajduit. Mantuieste-ma de toti cei ce ma prigonesc si ma izbaveste,
2. Ca nu cumva sa rapeasca sufletul meu ca un leu, nefiind cine sa ma izbaveasca, nici cine sa ma mantuiasca.
3. Doamne, Dumnezeul meu, de am facut aceasta, de este nedreptate in mainile mele,
4. De am rasplatit cu rau celor ce mi-au facut mie rau si de am jefuit pe vrajmasii mei fara temei,
5. Sa prigoneasca vrajmasul sufletul meu si sa-l prinda, sa calce la pamant viata mea si marirea mea in tarana sa o aseze.
6. Scoala-Te, Doamne, intru mania Ta, inalta-Te pana la hotarele vrajmasilor mei; scoala-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit
7. Si adunare de popoare Te va inconjura si peste ea la inaltime Te intoarce.
8. Domnul va judeca pe popoare; judeca-ma, Doamne, dupa dreptatea mea si dupa nevinovatia mea.
9. Sfarseasca-se rautatea pacatosilor si intareste pe cel drept, Cel ce cerci inimile si rarunchii, Dumnezeule drepte.
10. Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mantuieste pe cei drepti la inima.
11. Dumnezeu este judecator drept, tare si indelung-rabdator si nu se manie in fiecare zi.
12. De nu va veti intoarce, sabia Sa o va luci, arcul Sau l-a incordat si l-a pregatit
13. Si in el a gatit unelte de moarte; sagetile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat.
14. Iata a poftit nedreptatea, a zamislit silnicia si a nascut nelegiuirea.
15. Groapa a sapat si a adancit-o si va cadea in groapa pe care a facut-o.
16. Sa se intoarca nedreptatea lui pe capul lui si pe crestetul lui silnicia lui sa se coboare.
17. Lauda-voi pe Domnul dupa dreptatea Lui si voi canta numele Domnului Celui Preainalt.

TÎLCUIREA PSALMULUI 7
Psalmul lui David, pe care l-a cîntat Domnului pentru cuvintele lui Husi, fiul lui Iemeni.
Fugind de fiul cel pierzător şi ucigător de tată, Fericitul David a aflat ajutător pe Husi , care l-a înduplecat pe Avesalom să nu gonească îndată pe tatăl său, după sfătuirea lui Ahitofel , ci să adune tot norodul şi atunci să se ostăşească asupra celui ce l-a născut. Deci, căzîndu-i cu greu şi foarte mîhnindu-se că s-a arătat mai bună sfătuirea lui Husi, Ahitofel a primit sfîrşitul prin spînzurare, făcîndu-se el însuşi ucigaş al său. Iar dumnezeiescul David, luînd vreme spre fugă din întîrzierea năvălirii, a dobîndit mîntuirea. Deci aduce Psalmul acesta Mîntuitorului-Dumnezeu ca laudă şi rugăciune. Adaugă încă şi învăţătură, îndemnîndu-i pe cei nedreptăţiţi a avea nădejdile spre Dumnezeu şi de acolo a aştepta ajutorul, iar pe cei ce nedreptăţesc înfricoşîndu-i prin pomenirea dreptei Judecăţi a lui Dumnezeu.

Doamne Dumnezeul meu, spre Tine am nădăjduit, mîntuieşte-mă de toţi cei ce mă prigonesc şi mă izbăveşte,
2 ca nu cîndva să răpească sufletul meu ca un leu, nefiind cel ce izbăveşte, nici cel ce mîntuieşte.
Zice: La nici un ajutor omenesc nădăjduindu-mă, ci avînd întru sine-mi singură nădejdea către Tine, mă rog să dobîndesc a Ta purtare de grijă, temîndu-mă ca nu cumva, venind asupră-mi ca nişte fiare sălbatice şi aflîndu-mă pustiu de a Ta Pronie, războinicii să mă strice cu totul.
3 Doamne Dumnezeul meu, de am făcut aceasta,
Apoi, ne învaţă mai luminat ceea ce zice:
de este nedreptate întru mîinile mele,
Şi, arătînd care fel de nedreptate zice aici, îndată adaugă:
4 de am răsplătit celor ce-mi răsplătesc mie rele, să cad de la vrăjmaşii mei deşert,
5 să gonească dar vrăjmaşul sufletul meu, şi să-l prindă, şi să calce în pămînt viaţa mea şi slava mea în ţărînă să o sălăşluiască.
Multe sînt părţile faptei bune: nu numai întreaga înţelepciune şi priceperea, ci şi bărbăţia şi dreptatea. Deci aici nu-şi mărturiseşte fapta bună desăvîrşită, ci că nu i-a nedreptăţit nicidecum pe vrăjmaşii aceia, pătimind nedreaptă fugă de dînşii. Zice: Nu numai că nu am început nedreptatea, dar nici n-am vrut să le izbîndesc cîndva celor ce m-au nedreptăţit, că, prinzîndu-l pe Saul sub mîna mea de mai multe ori, nu i-am răsplătit pentru vrăjmăşia cea nedreaptă. Pentru care, Stăpîne, Cel ce pe toate le şti vădit, Te rog să mă judeci cu dreptate: şi, de am lucrat vreun lucru ca acesta vreodată, să mă golesc de purtarea Ta de grijă - că aceasta zice „apoi să cad de la vrăjmaşii mei deşert” – şi să fiu dat prins sub mîna vrăjmaşilor, ca să mă golesc nu numai de slava de la Tine şi de împărăţie, ci să fiu dat şi morţii celei prea-de rîs. Că aceasta a însemnat-o zicînd: „Şi slava mea în ţărînă să o sălăşluiască.”
6 Scoală-Te, Doamne, întru urgia Ta, înalţă-Te întru hotarele vrăjmaşilor mei!
Simmah a tălmăcit: „întru mîniere”, Teodotion: „întru mînie”, iar Achila: „întru neîntîrziere”. Deci roagă pe Dreptul Judecător să pună pedeapsa asupra celor nedrepţi, folosind nu îndelunga-răbdare, ci dreapta hotărîre, că acest grai: „scoală-Te”, l-a pus în loc de: Să nu mai rabzi îndelung! Într-acest fel este şi „Scoală-Te, pentru ce dormi, Doamne?”, pentru că şi acolo îndelunga-răbdare a numit-o „somn”. Zice: Scoală, Doamne, ajută-ne nouă, că nu este vremea iubirii de oameni, ci a dreptei urgii. Deci pune Tu hotar vrăjmaşilor, oprind nedreapta lor năvălire.
7 Şi Te scoală, Doamne Dumnezeul meu, cu porunca ce ai poruncit,
Că Tu ai legiuit a face izbîndă celor nedreptăţiţi. Deci, ceea ce ai poruncit altora să facă, lucrează Tu - o Stăpîne! - şi îmi dă ajutorul Tău.
8 şi adunare de noroade Te va înconjura. Şi pentru aceasta la înălţime Te întoarce.
Făcîndu-se arătată purtarea Ta de grijă, toţi Îţi vor aduce laude şi Dumnezeu Preaînalt Te vor chema, ca pe Cel ce toate le priveşti şi pui dreapta pedeapsă asupra celor nedrepţi. Căci, pe acest „la înălţime Te întoarce”, l-a pus în loc de: Preaînalt fiind din fire şi necunoscut celor mulţi, arată-Te ceea ce eşti, prin purtarea de grijă către cei nedreptăţiţi. Apoi, cu proorocie:
9 Domnul va judeca noroadele.
Că nu va judeca numai a mea judecată, ci şi toată firea oamenilor.
Judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea şi după nerăutatea mea asupra mea.
Prin cuvintele acestea, dumnezeiescul David nu şi-a mărturisit dreptatea - căci îl auzim pe dînsul strigînd cele împotrivnice: „Fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea”, şi: „Am zis: Mărturisi-voi asupra mea fărădelegea mea Domnului” - ci zice dreptatea întru lucrul ce-i sta înainte: Că nici pe Avesalom – zice - nu l-am nedreptăţit cu nimic, nici pe Ahitofel, nici pe cei ce s-au ostăşit asupra mea împreună cu aceştia. Deci după dreptatea aceasta şi după nerăutate mă rog a fi judecat, iar nu după greşelile mele de demult. Pricina aceasta de faţă mă rog a fi judecată deosebi, şi să nu-mi izbîndeşti acum pentru alte păcate.
10 Sfîrşească-se dar răutatea şi viclenia păcătoşilor, şi vei îndrepta pe cel drept,
În loc de „sfîrşească-se”, Simmah a pus: „termină-se”, „mărginească-se”. Zice: Dacă s-ar arăta deşartă viclenia celor ce trăiesc întru răutate, atunci ucenicii faptei bune ar face mai cu sîrguinţă călătoria ce le stă înainte.
Cel ce cerci inimile şi rărunchii, Dumnezeule.
11 Drept este ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mîntuieşte pe cei drepţi la inimă.
„Rărunchi”, numeşte aici gîndurile, cu închipuire, de vreme ce rărunchii zădărăsc şi deşteaptă poftele de sub pîntece, iar de aici se pornesc gîndurile poftei. Şi zice: Cel ce ştie gîndurile ascunse ale minţii oamenilor îmi va da mie ajutor drept, ca Acela ce cu adevărat este obişnuit a face aceasta, pentru că le face izbîndă celor nedreptăţiţi. Deci, de aici, se şi teme de cei ce trăiesc întru răutate, şi arată în taină dreptele pedepse, mai-înainte vestind pierzarea lui Ahitofel:
12 Dumnezeu este judecător drept, şi tare, şi îndelung răbdător şi Care nu aduce mînie în fiece zi.
Are încă şi iubire de oameni, pentru care suferă prea-mult greşelile lor: fiindcă, dacă cîndva ar vedea pe oameni dobîndind folos prin aceasta, o vreme îi înfricoşează cu îngrozirile, întîrziind pedeapsa. Iar dacă, şi pe aceasta defăimînd-o, ar rămîne păcătuind, îndată aduce asupra lor, cu dreptate, pierzarea cea de tot. Pe acestea le-a arătat prin cele adăugate mai pe urmă:
13 De nu vă veţi întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a întins şi l-a gătit,
14 şi întru dînsul a gătit vasele morţii,
Acestea nu sînt lucrurile pedepsei, ci ale îngrozirii, că zice: „o va luci”, nu: „asupră o va aduce”; şi: „a întins arcul”, nu: „a slobozit săgeata”. Şi, învăţîndu-ne asupra cui va slobozi săgeţile, îndată a împreunat:
săgeţile Sale celor ce se ard le-a gătit.
Că cei ce au primit materia cea lesne de aprins a păcatului au luat „şi au zidit lemne, şi iarbă şi trestie” - după cum zice dumnezeiescul Apostol - se vor săgeta cu săgeţile acestea purtătoare de foc.
15 Iată, s-a chinuit de nedreptate,
Ahitofel, sfătuind acea rea socoteală.
a zămislit durere şi a născut fărădelege.
Că, din răutatea şi viclenia fără covîrşire, l-a într-armat pe copilul cel prea-fără de lege asupra tatălui, ce nu-i făcuse nici o nedreptate.
16 Groapă a săpat, şi a adîncit-o pe ea, şi va cădea în groapa pe care a făcut-o.
17 Întoarce-se-va durerea lui la capul lui, şi peste creştetul lui nedreptatea lui se va pogorî.
Se va prinde - zice - întru cursele sale, şi va primi răsplătirile durerilor sale şi se va vîna în laţurile pe care le-a înfipt spre vînarea altora.
18 Mărturisi-mă-voi Domnului după dreptatea Lui, şi voi cînta numelui Domnului celui înalt.
Iar eu, dobîndind atîta purtare de grijă a lui Dumnezeu, voi lăuda totdeauna pe Făcătorul de bine, povestind dreptatea judecăţii Lui.