7 februarie

• Pomenirea Sfîntului Cuvios Luca din Hellas

Luca s-a născut la Castoria. încă de copil el nu gusta carne ci pururea îsi ducea viaŃa în curăŃenia trupească si sufletească si în rugăciune. Odată Luca a intrat în arie ca să semene boabele de grîu, dar de-a lungul drumului a dat cea mai mare parte a seminŃelor săracilor, iar partea cea mai mică a semănat-o. Din acea parte mică Dumnezeu i-a dat o recoltă mai mare decît mai înainte, cînd semănase toată cantitatea de grîu. După aceea, Luca si-a lăsat pe maica sa, văduvă, si a intrat într-o mînăstire.
Maica cea îndurerată s-a rugat cu dinadinsul lui Dumnezeu ca să-i descopere taina locului în care s-a dus fiul ei. Dumnezeu a auzit rugăciunea maicii. StareŃul mînăstirii la care scăpase Luca a visat trei nopŃi la rînd că o maică îl ceartă cu asprime pentru că i-a luat fiul. StareŃul i-a poruncit lui Luca să se întoarcă
pe dată la maica lui. Luca s-a dus, a cercetat-o pe maica sa, dar încă o dată a plecat de la ea fără să se mai întoarcă. El s-a sălăsluit în Muntele loaniŃa, lîngă Corint. Noaptea se ruga lui Dumnezeu iar ziua lucra la grădină si la cîmp, nu pentru el ci pentru nevoiasi si călători. Dar cu toate acestea el însusi mînca numai pîine de orz. Dumnezeu i-a dăruit lui Luca darul facerii de minuni. Sfîntul Luca a trecut la Domnul cu pace la anul 946 după Hristos. Din timp în timp, de la sfintele lui moaste izvora mir binemirositor.

• Pomenirea Sfintei Cuvioase Masîridia

Mastridia a locuit la Ierusalim unde ducea o viaŃă aspră de nevoinŃe ascetice. Un tînăr s-a îndrăgostit de ea si a început să-i facă supărare. Pentru a scăpa, si pentru a-1 scăpa si pe acel tînăr de păcat, Mastridia a luat o sarcină mică de fructe înmuiate si s-a ascuns în pustie. Ea a
petrecut acolo saptesprezece ani, si în tot acest timp, prin puterea lui Dumnezeu, provizia de fructe înmuiate nu i s-a terminat, iar hainele nu i s-au stricat. Sfînta Mastridia a adormit cu pace la anul 580 după Hristos.

• Pomenirea SfinŃilor O Mie si Trei Mucenici din Nicomidia

Acestia toŃi moartea pentru Hristos au luat în timpul domniei lui DiocleŃian.
Cîntare de laudă la cei O Mie si Trei SfinŃi Mucenici din Nicomidia
Cetatea Nicomidiei străluceste încărcată de aur,
Precum Luceafărul împodobeste noaptea.
Dar într-o zi prin voia lui DiocleŃian
Patru demnitari sînt decapitaŃi,
Eusebius, Vasa, Eutihie cel viteaz
Si minunatul Vasilides cel slăvit.
Ei sînt ucisi pentru CredinŃa în Hristos,
Iar uciderea lor a întunecat Nicomidia.
Cele patru ucideri nu au fost decît începutul ororilor,
Arvuna florii alese ce avea să se taie.
Căci o mie de casnici ai acestor Patru slăviŃi,
Si încă trei, pentru stăpînii lor pe care
Cu credinŃă îi slujiseră,
Vocea au ridicat în cetate, cu strigare mare,
AmeŃiŃi de vin spunîndu-li-se că sînt;
Dar nu, nu vinul viŃei era acela, ci
Vinul Adevărului,
Al Trupului si al Sîngelui Biruitor al lui Hristos.
O împărate nelegiuite! Si noi sîntem Crestini,
Si noi sîntem, ca si stăpînii nostri, Crestini,
Fă si cu noi toŃi precum voiesti!
Si noi acolo voim a călători
Unde BinecuvîntaŃii nostri Stăpîni s-au dus,
Cu dorire si vitejie mare!
O credinciosia preaminunată a robilor!
Pe a tiranului cruzime ea nu a putut s-o abată,
Si mia si trei suflete au părăsit pămîntul,
înaintea lor Stăpînul Ceresc
PorŃile Raiului deschizînd.

Cugetare

Sfîntul Isidor Pelusiotul interpreta anumite cuvinte ale Sfintei Scripturi în felul următor:
Două se vor afla la moară: una se va lua, iar cealaltă se va lăsa. Aceasta înseamnă că mulŃi se vor dedica vieŃii duhovnicesti, dar cu intenŃii diferite; unii cinstit si cu rîvnă, iar alŃii neglijent si van. Primii vor fi luaŃi în împărăŃia lui Dumnezeu iar ceilalŃi vor fi lăsaŃi în urmă. Căci ce înseamnă Rugăciunea Paharului? Si de ce S-a rugat Domnul ca să treacă acel
pahar de la El? Părintele Meu, dacă nu este cu putinŃă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta (Matei 26: 42). Aceasta înseamnă că nu trebuie să căutăm din propria noastră pornire greutăŃile, dar atunci cînd ele vin, Crestinii trebuie să le întîmpine, să le accepte si să le îndure cu curaj. Despre cele Cinci Fecioare Nebune (Matei cap 25) Sfîntul Isidor zice: „Cu adevărat, toate cinci erau fecioare, dar ele erau lipsite de celelalte virtuŃi, si mai ales de dragoste [milă faŃă de aproapele]. Fecioria singură nu ajunge ca să intrăm în împărăŃia lui Dumnezeu. Fecioria nu ajută deloc, dacă fecioara este plină de sine si egoistă."

Luare aminte

Să luăm aminte la Mîntuitorul Hristos Semănătorul cel Bun:
La Semănătorul a Cărui sămînŃă creste încet si sigur;
La Semănătorul învăŃăturii celei noi, al puterii si rînduielii celei noi;
La Semănătorul noii hrane duhovnicesti cu care se hrăneste omenirea
pînă la sfîrsitul veacurilor.

Predică

Despre îngustimea mintii, pentru care uciderea este mai la îndemînă decît
dragostea de Dumnezeu
Dar căutaŃi să Mă omorîŃi, pentru că cuvîntul Meu nu încape în voi (loan 8: 37).
De ce nu încăpea cuvîntul Mîntuitorului între bătrînii lui Israel? Pentru că ei erau atît de plini de răutate încît nu se afla loc în ei pentru sămînŃă cea dumnezeiască, penru vestea bună
cea dumnezeiască. Toată roadă sufletului lor era din sămînŃă lui satan, Antihristul. De aceea căutau să-L ucidă pe Hristos. Prin dumnezeiescul psalmist, grăieste Domnul: OpriŃi-vă si cunoasteŃi că Eu sînt Dumnezeu (Ps. 45: 10). Prin urmare, este necesar să ne oprim de la tot ceea ce este contra lui Dumnezeu, de la tot ceea ce împiedică lumina cunostinŃei de Dumnezeu să ne lumineze si să se sălăsluiască întru noi. Cînd omul se goleste de aceste răutăŃi si se opreste de la ele, atunci si numai atunci poate el să înŃeleagă că Dumnezeu este Dumnezeu.

Cîtă vreme sufletul omului este plin de gînduri necurate, de simŃiri necurate si de dorinŃe necurate, care sînt toate împotriva lui Dumnezeu, este cu neputinŃă ca el să asculte sau să primească cuvîntul lui Dumnezeu. Oricine nu are pe Dumnezeu sălăsluindu-se în el, acela va si lupta să dezrădăcineze pe Dumnezeu din sufletele celor care II au pe El. CăutaŃi să Mă omorîŃi. De ce? Pentru că nici măcar un singur cuvînt al lui Dumnezeu nu-si putuse afla loc sau adăpost în inimile lor satanizate. Neavînd nimic în comun cu Hristos Stăpînul, bătrînii lui Israel, încă de la început, nu au putut avea nici un fel de prietenie cu El.

O Stăpîne Doamne, Binecuvîntate Mîntuitorule, ajută-ne nouă să ne oprim din păcatele
noastre si să cunoastem că Tu esti Dumnezeu, ca Cuvîntul Tău să intre si în noi si să ne fie spre luminare, întărire si înviere.
Căci a Ta este slava si mulŃumită în veci,
Amin.

( din Proloagele- volumul 1)