Cîntare de laudă la Sfinta Evdochia
Cea care femeie a păcatului mai înainte a fost,
Mai apoi cu pocăinŃa s-a îmbrăcat,
Si înaintea lui Dumnezeu
In genunghi pururea a stat,
La rugăciune cu lacrimi.
Satan de furie a urlat
Si către ceruri necuratul glas si-a ridicat:
O Mihaile, cerescule arhanghel,
Tu care grăiesti dreptatea,
Nedrept către mine estiCăci
staulul meu cu desăvîrsire
Tu mi-l golesti!
Si încă si pe ultima oaie mi-o răpesti!
Ce-Ńi trebuie această preadesfrînată?!
Eu în Hades am fost aruncat
Si pentru o mică nesupunere, acolo,
în chinuri vesnice mă perpelesc!
Dar ale acesteia păcate sînt adinei ca marea
Care înghite tot ce se apropie de ea.
Astfel grăieste răutatea veche
Cînd omul de bunătate vrea să se Ńină,
Ea pe tot omul care se căieste
îl învăluie în ispită.
Dar Mihail, păzitorul penitentei,
Cu îngerii lui de Evdochia se apropie
Si sub a sa pază o acoperă.
Cu răsuflarea lui,
Mihail pe demoni departe îi alungă.
O cîntare cerească atunci din ceruri se aude:
Asa binevoit-a harul lui Dumnezeu,
Ca fiecare om ce de al său trecut se pocăieste
Să fie primit în braŃele Tatălui,
Si iertare să primească.
PocăinŃa întregii omeniri îi este adusă,
Precum si mîntuirea.
Acestea două voinŃa Domnului sînt,
Milostivirea si voia Lui.
A Lui bună voire sfîntă
Pe a lui Satan rea-voire
Cu desăvîrsire o calcă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu