Pomenirea Sfîntului Apostol Onisim

Onisim a fost unul dintre Cei Saptezeci de Aposoli mai Mici. El a fost robul lui Filimon, dar gresindu-i cu ceva stăpînului său, de frică, a fugit la Roma. Acolo a auzit Evanghelia de la Sfîntul Apostol Pavel si a luat Sfintul Botez. Pentru că Sfîntul Apostol Pavel îl adusese mai înainte pe Filimon la Sfînta CredinŃă, el a mijlocit împăcarea între stăpîn si rob, între Filimon si Onisim, scriindu-i o epistolă anume în acest scop lui Filimon. Aceasta este una dintre cele mai emoŃionante epistole din întreaga Sffntă Scriptură: Te rog pe tine pentru fiul
meu, pe care l-am născut fiind în lanŃuri, Onisim. Căci poate pentru aceea a fost despărŃit de tine cîtva timp, ca vesnic să fie al tău, Dar nu ca un rob, ci mai presus de rob, ca un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu atît mai vîrtos pentru tine, si în trup, si în Domnul (Filimon l : 10, 15-16).

Miscat de această scrisoare, Filimon cu adevărat 1-a primit pe Onisim ca pe un frate,
eliberîndu-1 de robie. Mai tîrziu Onisim a fost sfinŃit episcop de Apostolii însisi si a primit tronul episcopal al Efesului după Sfîntul Apostol Timotei. Acest lucru se vede dintr-o Epistolă a Sfîntului Ignatie Teoforul. In vremea persecuŃiilor din timpul împăratului Traian,Onisim, deja în vîrstă, a fost arestat si adus la Roma. La Roma Onisim si-a prezentat viaŃa în faŃa judecătorului Terticus, a fost întemniŃat iar la urmă ucis prin decapitare. O femeie bogată i-a luat trupul si 1-a asezat într-un sarcofag de argint, înmormîntîndu-1 cu cinste la anul 190 după Hristos.

Cîntare de laudă la Sfîntul Onisim, Apostolul
Atotslăvitul Onisim, viaŃa ca rob si-a început,
Dar ca apostol a sfîrsti-o, si ca mucenic
Al lui Hristos.
Tertilus cel fărădelege pe Onisim l-a întrebat
Din ce neam este.
Crestin este numele meu, iar neamul, Onisim.
Liber sau sclav esti tu?
Sclav lui Filimon am fost, si lui Hristos Dumnezeu sclav credincios
Sînt acum.
Si pe ce preŃ te-a vîndut Filimon lui Hristos?
Cu al Său Sînge, Domnul Hristos m-a cumpărat.
Vorbeste degrabă, dumnezeii împărăŃiei
îi cinstesti tu oare?
Dumnezei nici nu văd, ci doar statui -
Chipuri de felurite fiare; toate închipuiri moarte.
Văd un bivol căruia i se aduc jertfe;
Un berbec căruia i se aduc berbeci,
Si păsări ce se aduc jertfa unei bufniŃi:
Fiare vii ce se aduc jertfă altora moarte,
Cele vii, jertfa celor moarte,
Cele tari, jertfa celor mai slabe!
Nu, asa unora, eu nu pot să mă-nchin.
Ci Dumnezeului Celui Viu, Stăpînului
Si Făcătorului a toate, al tău, ca si al meu,
Doar Lui, O Tertylus,
Doar Lui mă voi închina!
Dar Tertylus îsi rîse
De omul lui Dumnezeu,
Si porunci să fie tăiat cu sabia.
Stăpîn peste al său trup,
Capul porunci să i-l taie,
Dar sufletul nu i-l putu lipsi
De slava lui Dumnezeu.
Slăvitul nume al lui Onisim a rămas
Ca cerul sipămîntulpe el
In veci să-l slăvească.

din "Proloagele"