PSALMUL 26

Al lui David.
1. Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme?
2. Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa?
3. Cand se vor apropia de mine cei ce imi fac rau, ca sa manance trupul meu;
4. Cei ce ma necajesc si vrajmasii mei, aceia au slabit si au cazut.
S. De s-ar randui impotriva mea ostire, nu se va infricosa inima mea;
6. De s-ar ridica impotriva mea razboi, eu in El nadajduiesc.
7. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi cauta: sa locuiesc in casa Domnului in toate zilele vietii mele,
8. Ca sa vad frumusetea Domnului si sa cercetez locasul Lui.
9. Ca Domnul m-a ascuns in cortul Lui in ziua necazurilor mele; m-a acoperit in locul cel ascuns al cortului Lui;
10. Pe piatra m-a inaltat. Si acum iata, a inaltat capul meu peste vrajmasii mei.
11. Inconjurat-am si am jertfit in cortul Lui jertfa de lauda. Il voi lauda si voi canta Domnului.
12. Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieste-ma si ma asculta.
13. Tie a zis inima mea: Pe Domnul voi cauta. Te-a cautat fata mea; fata Ta, Doamne, voi cauta.
14. Sa nu-ti intorci fata Ta de la mine si sa nu Te abati intru manie de la robul Tau;
15. Ajutorul meu fii, sa nu ma lepezi pe mine si sa nu ma lasi, Dumnezeule, Mantuitorul meu.
16. Ca tatal meu si mama mea m-au parasit, dar Domnul m-a luat.
17. Lege pune-mi mie, Doamne, in calea Ta si ma indrepteaza pe cararea dreapta, din pricina vrajmasilor mei.
18. Nu ma da pe mine pe mana celor ce ma necajesc, ca s-au ridicat impotriva mea martori nedrepti si nedreptatea a mintit siesi.
19. Cred ca voi vedea bunatatile Domnului, in pamantul celor vii.
20. Asteapta pe Domnul, imbarbateaza-te si sa se intareasca inima ta si asteapta pe Domnul.

TÎLCUIREA PSALMULUI 26
Mai înainte de a se unge, Psalmul lui David.
Această deasupra-scriere nu am aflat-o întru izvodul ce se numeşte Al şaselea din Exapla, fără numai întru unele din izvoade. De aici dar, oarecari au luat pricină să scoată ca neadevărate toate deasupra-scrierile şi să le lepede, că - zic ei - cum ar fi fost cu putinţă să scrie David Psalmi prooroceşti, fiind încă neuns, şi neprimind darul Duhului, şi dealtfel fiind el tînăr atunci - oile păscînd, nu îndreptînd împărăţia - şi nefiind gonit de nici unii din vrăjmaşi? Se cădea să ştie ei că Istoria Împăraţilor spune că David s-a uns de două ori, iar mai vîrtos de trei ori: întîi în Vitleem - de Samuil Proorocul; a doua oară în Hevron - de seminţia Iudei, după uciderea lui Saul; iar a treia oară - de toate seminţiile, după săvîrşirea lui Memfivoste. Şi pentru a doua ungere zice aşa: „Şi a întrebat David pe Domnul, zicînd: Mă voi sui întru una din cetăţile Iudei? Şi a zis Domnul către dînsul: Suie-te! Şi a zis David: Unde mă voi sui? Şi a zis: În Hevron.” Apoi, povestind în ce chip s-a suit, scriitorul de istorie a adăugat: „Şi au venit oamenii Iudei şi au uns acolo pe David, ca să împărăţească peste casa Iudei.” Iar pentru a treia, iarăşi aşa: „Şi au venit toate seminţiile lui Israil către David în Hevron.” Şi, după puţin: „Şi le-a aşezat lor Împăratul David aşezămînt în Hevron înaintea Domnului, şi au uns pe David împărat peste tot Israilul.”
Drept aceea, este arătat că a zis Psalmul de faţă mai-nainte de a primi a doua hirotonie şi a se da la arătare iconomia lucrurilor. Deci, fiind gonit de Saul, a rostit cuvintele acestea cînd a intrat către Avimeleh preotul şi - rugîndu-se în Cortul lui Dumnezeu şi luînd blagoslovenia pîinilor - a scăpat din mîinile celor ce îi dădeau război. Şi zice aceasta şi în Psalmul de faţă: „M-a ascuns pe mine în Cortul Lui în ziua răutăţilor mele.” Tot atunci, Doeg Idumeul, păscînd acolo asinii împărăteşti, a vestit lui Saul fuga lui David. Pentru aceea zice în Psalm: „S-au sculat asupra mea martori nedrepţi.” Tîlcuirea de-a rîndul ne va învăţa acestea încă mai descoperit.
Domnul este luminarea mea şi Mîntuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este scutitorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa
De Tine - zice - luminîndu-mă şi strălucindu-mă cu lumina Ta de gînd, îi defăimez pe toţi neprietenii deodată.
2 cînd se vor apropia de mine cei ce-mi fac rău, ca să mănînce cărnurile mele? Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut.

Zice: Nu am greşit nădăjduindu-mă la ajutor de la Tine, pentru că - ajungîndu-mă cei ce mă goneau ca nişte fiare şi se ispiteau a mă face jertfă mîncată crudă - pe mine nu m-au vătămat cu nimic, iar ei au pătimit pierzarea cea de tot. Istoria ne învaţă că acest lucru s-a întîmplat de multe ori, pentru că, fiind vînat de Saul, David a scăpat din mreji, iar mai vîrtos, de ar fi voit, l-ar fi şi ucis pe cel ce îl gonea. Dar el şi-a arătat a sa filosofie, iar acela şi-a luat pedeapsa pentru răutate la cei de altă seminţie. Deci cele zise sînt mai-nainte grăire a celor ce or să fie.
3 De s-ar rîndui asupra mea tabără, nu se va înfricoşa inima mea. De s-ar scula asupra mea război, întru aceasta eu nădăjduiesc.
Luînd - zice - atîta cercare a ajutorului Tău, eu îndrăznesc asupra celor grele, într-armîndu-mă cu nădejdea, măcar de se vor ispiti vrăjmaşii să năpădească asupra mea de două şi de trei ori pe atîţia.
4 Una am cerut de la Domnul, aceasta voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele, să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez Biserica cea sfîntă a Lui.
5 Că m-a ascuns în Cortul Său în ziua răutăţilor mele, acoperitu-m-a întru ascunsul Cortului Său, pe piatră m-a înălţat.
Zice: Dobîndind atîta facere de bine, eu nu caut de la Făcătorul meu de bine bogăţii şi stăpînire, nici împărăţie şi slavă, ci să stăruiesc totdeauna la dumnezeiasca Biserică, şi să văd ca într-o oglindă dumnezeiasca frumuseţe de acolo şi să cercetez toate cele făcute după Lege. De acolo am acum cercare a folosului, de acolo secerînd mîntuirea şi scăpînd din mîinile celui ce mă gonea. Pe acestea le-a cerut marele David, şi le-a luat de la marele dăruitor Dumnezeu. Că el a întors dumnezeiescul Chivot, şi a făcut alt Cort, mai minunat, şi a alcătuit cetele de multe feluri ale cîntăreţilor, fapte pe care va putea să le înveţe cineva mai cu de-amănuntul din Cartea Paralipomenilor. Iar aceasta ce zice: „Una am cerut de la Domnul”, însemnează cum că „un dar am cerut”, că aşa se cuvine să înţelegem.
6 Şi acum, iată, a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei. Înconjurat-am şi am jertfit în Cortul Lui jertfă de laudă.
Aici timpul s-a schimbat. Aceasta ne-a învăţat şi Achila, că, în loc de: „a înălţat capul meu”, a pus: „se va înălţa capul meu”. Deci însemnează că va împărăţi, şi va birui pe vrăjmaşi şi îi va înconjura pe dînşii cel ce acum de dînşii este înconjurat. Şi nu Îi va aduce lui Dumnezeu jertfele Legii în Cort, ci - prin cei ce au crezut în Dumnezeu - îi va aduce jertfa de laudă întru toate bisericile din lume, noaptea şi în toate zilele. Unele din pre-scrieri (adică izvoade) au: „jertfă de laudă şi de strigare”. Au însă aceeaşi minte şi înţelegere, căci „strigare” este glas de război, făcut de cei mai îndrăzneţi asupra celor ce se tem. Într-acest chip este şi cîntarea de laudă, că glasul e al celor ce sînt cu inimă bună, şi se veselesc şi Îl laudă pe Dumnezeu, că zice: „De este cineva între voi cu inimă bună, să cînte.”
Cînta-voi şi voi lăuda pe Domnul.
Şi de aici este arătat că s-a schimbat timpul, fiindcă se făgăduieşte să cînte şi să aducă laudă.
7 Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat! Miluieşte-mă şi mă auzi pe mine!
Milă cere, dar nu nedreaptă, ci foarte cu dreptate.
8 Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta.
Zice: N-am rostit cuvinte golite de adevăr, ci - mintea împreună-mărturisind cuvintelor - am pus lucrul deasupra lor.
Căutatu-Te-a pe Tine faţa mea,
Şi nu vor ajunge cele făcute pînă acum, ci voi lucra acestea şi în vremea de-aici înainte:
faţa Ta, Doamne, voi căuta.
Deci să nu mă lepezi pe mine, cel ce Te doresc, nici să mă lipseşti de ceea ce doresc:
9 Să nu-Ţi întorci faţa Ta de către mine şi să nu Te abaţi întru mînie de la robul Tău!
Aceasta a pus-o din metafora celor ce se mînie, şi se întorc de către cei ce se apropie la dînşii şi se ispitesc a se abate către altă cale.
Ajutorul meu fii, să nu mă dai pe mine corbilor şi să nu mă părăseşti, Dumnezeule, Mîntuitorul meu!
Pe acest „să nu mă dai pe mine corbilor”, ceilalţi tălmăcitori l-au zis: „Să nu mă lepezi pe mine.” Cei 70 au făcut numele acesta dintru învăţătura dinafară, pentru că „Du-te la corbi!” era ocară la cei vechi, făcută din oarecare basm.
10 Că tatăl meu şi maica mea m-au părăsit, iar Domnul m-a luat.
Că, fiind gonit de Saul, am fost silit a petrece departe de cei ce m-au născut. Destul însă îmi eşti Tu mie în locul tuturor - o Stăpîne!
11 Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta, şi mă povăţuieşte în cărare dreaptă,
În loc de „lege pune-mi mie”, Achila şi Teodotion au zis: „luminează-mă”, iar Simmah: „arată-mi calea Ta”. Zice: Fiindcă sînt silit a petrece departe de cei de o seminţie cu mine, fă-Te mie Însuţi legiuitor şi povăţuitor, arătîndu-mi cărarea care duce către Tine.
pentru vrăjmaşii mei.
12 Să nu mă dai pe mine în mîna celor ce mă necăjesc,
Graiurile acestea sînt naşteri ale cugetului smerit, că zice: Eu sînt nevrednic de mîntuire, dar sînt gonit fără dreptate, cu nimic nedreptăţindu-i pe cei ce acum îmi dau război. Deci să nu dai celor ce nedreptăţesc pe cel nedreptăţit.
că s-au sculat asupra mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sie-şi.
Achila a zis mai luminat acest cuvinţel: „Împotrivă mi-au stătut mie martori mincinoşi, şi nedreptatea s-a arătat foarte.” Pentru că ei - zice - au adus clevetiri asupra mea; iar eu, pentru ajutorul Tău, n-am primit de aici nici o vătămare, şi săgeţile trimise de cei nedrepţi s-au întors împotriva lor. Şi aceasta s-a luat din vorba de obşte pentru cei ce ne bîntuiesc, dar nu ne vatămă: Pe sine s-a vătămat, nu pe mine. Aşa a zis şi Fericitul David: „A minţit nedreptatea ei-şi.”
13 Iar eu cred că voi vedea bunătăţile Domnului în pămîntul celor vii.
Că nu numai în viaţa aceasta de acum mă voi înălţa deasupra vrăjmaşilor, ci voi fi şi întru desfătarea bunătăţilor ce se aşteaptă. Iar „pămînt al celor vii” numeşte viaţa viitoare, ca ceea ce este despărţită de moarte, şi de stricăciune şi slobodă de scîrbă. Apoi, aduce sfătuire tuturor oamenilor:
14 Aşteaptă pe Domnul,
Şi cum va fi cu putinţă acest lucru?
îmbărbătează-te, şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul!
Zice: Într-armîndu-se cu bărbăţia şi biruind prin aceasta pătimirile ce năpădesc asupră-i, mintea se întăreşte, şi biruieşte şi aşteaptă dumnezeieştile făgăduinţe, a cărora moştenitoare se face laolaltă cu trupul împreună-lucrător.